Presa ii enerveaza

Puterea si-au asumat cu buna stiinta rolurile care le sunt atribuite pe scena democratiei: daca datoria jurnalistului este sa-si informeze publicul, indiferent cat de incomode ar fi stirile, analizele si comentariile pentru cei care fac subiectul lor, politicienii trebuie sa accepte ca devin persoane publice, deci orice gest, cuvant sau actiune vor fi interpretate din perspectiva publicului. Regulile jocului nu functioneaza astfel in democratiile mai putin rodate, asa cum este Romania. Aici, pol

Puterea si-au asumat cu buna stiinta rolurile care le sunt atribuite pe scena democratiei: daca datoria jurnalistului este sa-si informeze publicul, indiferent cat de incomode ar fi stirile, analizele si comentariile pentru cei care fac subiectul lor, politicienii trebuie sa accepte ca devin persoane publice, deci orice gest, cuvant sau actiune vor fi interpretate din perspectiva publicului. Regulile jocului nu functioneaza astfel in democratiile mai putin rodate, asa cum este Romania. Aici, politicianul aflat la putere are impresia ca este intangibil, ca are de partea lui dreptatea in orice situatie si, in general, ideea de a da socoteala pentru felul in care isi face treaba ii este destul de straina. Presa, la randul ei, pacatuieste cateodata prin patima, subiectivism sau publicarea unor informatii incomplete. Diferenta este ca daca presa face aceste greseli servind scopului sau, de a informa publicul, politicianul le face pentru ca nu vrea sa se serveasca decat pe sine insusi si, eventual, partidul care il sustine. Din aceasta lipsa de responsabilitate fata de alegator si din aroganta se nasc aberatiile la care am asistat in ultima saptamana. Dan Matei Agathon, secretarul general al PSD, trage de maneca o televiziune privata, B1TV, pentru ca nu stiu ce reprezentat al partidului „nu a avut timp de emisie adecvat”. Adecvat pentru ce? De cand masoara un politician cat timp ar trebui sa vorbeasca fiecare la televizor? Cum poate avea cineva atat de mult tupeu incat sa incerce sa propuna televiziunilor principii de reprezentare a oamenilor politici?Am citit in Evenimentul Zilei despre un tanar jurnalist din Timisoara, unul dintre cei mai activi pe zona de investigatie, care a fost cu nerusinare numit in toate felurile intr-o publicatie de partid din zona, doar pentru ca investigase prea mult si prea adanc. Felul in care a fost catalogat, in scris si in public, in paginile unui ziar, ar fi trebuit sa fie obiect de studiu pentru completele de judecata.Acelasi Dan Matei Agathon ii cere sefului Televiziunii Romane sa-si dea demisia pentru ca nu-i convin invitatii pe care Stelian Tanase ii aduce in platou la emisiunea „Masina de Tocat”. Presedintele Televiziunii este, totusi, ales de un consiliu de administratie si confirmat de Parlament, nu numit de PSD. Sindromul „Presa ne Irita pe Toti” se raspandeste, insa, rapid la restul partidelor. Senatul a interzis accesul presei in cladirea centrala a Camerei, din cauza ca jurnalistii verifica prea in amanunt cine vine la sedinte si cu ce se ocupa senatorii in timpul lucrarilor. Ceea ce, bineinteles, nu va face decat sa inversuneze presa si sa aduca in ochii publicului un Parlament care, pe langa faptul ca este ineficient, nici nu vrea sa dea socoteala. In presa cotidiana, invadata de reclame ale diverselor institutii bugetare sau companii de stat, presiunile nu sunt nici ele de neglijat, mai voalat sau mai evident, in functie de puterea ziarului respectiv. Controlul informatiei nu are nici o legatura cu democratia (cu exceptia cazurilor cand este vorba de informatii sensibile pentru siguranta statului). Iar incercarea de a controla mediile de informare nu are nici o legatura cu anul 2003. In loc sa-si risipeasca eforturile in incercarea de a pune botnita jurnalistilor, ar fi, poate, mai productiv, ca PSD sa se orienteze catre a face ceva mai multa reforma si mai putin zgomot.