Povestea ursului Arthur. Ce spun sătenii despre evenimentul care a tulburat România
În luna martie, un caz a șocat întreaga opinie publică. Este vorba despre cel mai frumos exemplar de urs carpatin care a fost ucis de un prinț. Zile la rând, povestea sa a fost mediatizată, iar acum sătenii au decis să discute despre acest lucru.
Tragedia s-a produs în localitatea Ojdula din județul Covasna. În luna martie, un prinț a ucis cel mai frumos exemplar de urs carpatin, poveste care a ajuns pe primele pagini ale ziarelor din toată lumea.
Pădurea în care s-a produs evenimentul este una ruptă dintr-un basm, iar la fel este și localitatea Ojdula, unde simți deja că ești în Ungaria. Indicatoarele de la Primărie și de la Consiliul Local sunt scrise atât în maghiară cât și în români, iar același lucur este valabil și în cazul anunțurilor de pe porțile oamenilor.
Oamenii vorbesc în ungurește, indiferent de ce mașini vâd și sunt și foarte prietenoși, scrie Adevărul. Potrivit sursei citate, la câteva zile după scandalul „Ursul Arthur şi prinţul de Liechtenstein”, mai mulți săteni au fost întrebați despre acest eveniment.
Toată lumea a auzit cazul din vorbă în vorbă, de la televizor și nu numai. Unii neagă, unii vorbesc în ungurește, alții au vorbit deschis despre acest eveniment.
Reacția sătenilor din Covasna
„Neh, că ne ştie toată lumea acu cu ursul ăsta!”, a spus o femeie pentru Adevărul.
De cealaltă parte, o altă femeie nu a fost deloc afectată de această tragedie, susținând că îi e frică inclusiv să iasă din gospodărie de teama urșilor. „Ce ştiţi voi? Mie mi-e frică să merg şi până în grădină seara. E plin de urşi p-acilea! Eu am văzut unul în curtea bisericii”, a spus femeia.
Un vecin însă a contrazis-o pe femeie. Acesta susține că urșii vin în sat pentru că le este foame, în condițiile în care pe vremuri, aceștia aveau ce să mănânce în pădure.
„Nu-i aşa tanti! N-ai dreptate! Vin urşii, dar le e şi lor foame. Ăştia de la ocolu’ silvic n-au grijă de ei. Pe vremuri le duceau mâncare în padure, îi numărau. Acu-s la voia lui Dumnezeu. Nimeni nu le ţine socoteala. Mai vine câte un străin d’ăsta şi-i împuşcă. Deh, ăia bogaţi fac ce vor ei oricum!”, a spus bărbatul pentru sursa citată.
Totul a început la 17 ani când am început facultatea de Psihosociologie. Mi-am dorit întotdeauna să le ofer celor din jur o claritate mai mare a lucrurilor care îi înconjoară, însă odată cu finalizarea studiilor mi-am dat seama că nu mă pot adresa unui număr atât de mare de persoane. Tocmai din acest motiv, am început programul de masterat din cadrul Facultății de Jurnalism, specializarea Managementul Instituțiilor Mass-media, loc unde am învățat cum să mă adresez unui număr mai mare de persoane și totodată cum să mă fac și auzită. Primul meu job a fost în cadrul publicației România Liberă, unde am lucrat în perioada programului de master timp de doi ani de zile. Aici m-am putut dezvolta, am putut scrie articole psihologice și nu numai. A fost ce mi-am dorit până la un momendat. A urmat apoi agenția de presă PS NEWS, iar în final am ajuns la Capital, un loc unde, spre deosebire de celelalte publicații pot fi abordate mai multe subiecte, de la mondene, lifestyle, până la politică și economică, lucru care mi-a lărgit orizonturile. Mă consider o persoană activă și dornică de noutate. Una dintre cele mai mari pasiuni ale mele este Kiteboarding-ul, un sport care antrenează atât psihicul cât și fizicul, un sport care mă ajută să creez să mă inspir și de asemenea, îmi dă vibrația pozitivă de care am nevoie. Pe lângă sporturile acvatice, am o pasiune și pentru domeniul auto, motiv pentru care, cele mai multe vacanțe din copilărie le-am petrecut în atelierul tatălui meu, învățând și ajutându-l cu tot ce avea nevoie. Viața însă, mi-a pregătit alte surprize plăcute.
Informațiile publicate de capital.ro pot fi preluate de alte publicații online doar în limita a 500 de caractere și cu citarea sursei cu link activ. Orice abatere de la această regulă constituie o încălcare a Legii 8/1996 privind dreptul de autor.





