În 2010, populaţia Franţei a crescut cu 5,3 la mie, în timp ce cea a Germaniei a scăzut cu 0,6 la mie, a afirmat Gilles Pison, autorul studiului dedicat situaţiei demografice a Franţei şi a vecinului ei de peste Rin.

‘Fără imigraţie, populaţia germană ar fi scăzut cu 2,2 la mie pentru că decesele depăşesc cu mult numărul naşterilor’, în timp ce în Franţa ‘este invers, naşterile depăşesc decesele (802.000 faţă de 540.000 în 2010)’, afirmă demograful.

‘Durata de viaţa continuă să crească de ambele părţi, cu o speranţă de viaţă ajungând la 85,5 ani şi respectiv 86,5 ani în 2055, iar fenomenul imigraţiei se presupune că va continua de asemenea în cele două ţări’, a adăugat Gilles Pison.

Populaţia franceză ar putea ajunge atunci la 72 de milioane, iar cea a Germaniei la 71 de milioane.

Pentru a explica această diferenţă, Pison a menţionat ‘politica familială a Franţei’: ‘veche şi foarte consistentă, ea a făcut întotdeauna obiectul unui consens politic’, în timp ce în Germania, ‘amintirea natalităţii în perioada nazistă a împiedicat mult timp dezvoltarea unei politici similare’.

În prezent, ‘dacă germanii cheltuiesc la fel de mult ca francezii pentru finanţarea politicii familiale’, ‘în schimb, oferta de îngrijire a copilului mic este mai puţin abundentă’. În plus, în Germania este ‘larg răspândită credinţa că o mamă bună trebuie să aibă grijă singură de copilul ei şi să nu mergă la muncă lăsând copilul la creşă în timpul zilei’.
Este de remarcat că în Germania s-a înregistrat o creştere a populaţiei în 2011 (+50.000 de persoane) pentru prima dată din 2002.