Pana la privatizare, compania de petrol era una dintre cele mai jumulite firme din Romania; de catre tot felul de firme care aveau ok-ul politic sau, pur si simplu, de catre cei care reuseau sa castige bunavointa celor de care depindea incheierea unui contract. La fel ca si in cazul Sidex sau al altor mastodonti industriali, toata lumea care facea afaceri cu respectivele firme de stat obtineau profituri fabuloase. Numai intreprinderile statului erau in pierdere. La Petrom, situatia era mai complexa din cauza zacamintelor exploatate de companie. Asa se face ca nu se ingramadeau prea multi cumparatori atunci cand s-a pus problema privatizarii. Cei care s-au incumetat sa intre in jungla unei astfel de intreprinderi de stat au avut o pozitie de negociere foarte puternica.

In cazul Petrom, discutia se invarte in jurul zacamintelor de petrol, deocamdata, dar se va ajunge si la cele de gaze. Daca austriecii de la OMV nu ar fi avut dreptul sa le exploateze, probabil ca nici nu s-ar fi uitat spre Petrom. Problema nu este ca le exploateaza si nici macar ca vinde benzina la preturi internationale. Necazul vine din compensatia pe care o primeste restul societatii romanesti, respectiv bugetul statului, pentru dreptul de a exploata aceste resurse. Iar tot secretul contractului de privatizare pare sa fie concentrat in jurul acestei teme: redeventa pe care o incaseaza statul este la un nivel rezonabil? stim doar ca nivelul redeventei nu poate fi modificat pana in 2015. Beneficiaza si statul roman, in vreun fel, daca pretul mondial al titeiului creste? Sau singurul beneficiar ramane administratorul austriac (pentru ca proprietar mai e si statul cu vreo 40%)? si daca beneficiar este, in mod nedrept, doar administratorul, profitul se regaseste la Petrom sau el este transferat catre firma-mama? Sunt in regula preturile la care Petrom achizitioneaza servicii sau materiale de la OMV ? Petrom a scapat de firme-capuse sau acum are doar una mare? Acestea sunt intrebarile care, de fapt, ar trebui sa-l intereseze pe cetateanul roman.



Discutia despre acest subiect nu se va opri aici. Managementul Petrom pare sa fie acum in defensiva. Ei stiu ca nimeni nu va propune rezilierea contractului, ar fi o nebunie, dar stiu si ca Romania a negociat cu spatele la zid, iar competenta si onestitatea negociatorilor de atunci este un alt subiect delicat. Privatizarea Petrom ne-a adus statutul de economie de piata si incheierea primului acord cu FMI. Daca pretul pentru atingerea celor doua obiective a fost cedarea pe vesnicie a resurselor naturale, fara ca statul sa incaseze o redeventa corespunzatoare, atunci nu a fost un targ corect. Iar austriecii sunt primii care stiu ca afacerea lor aici depinde si de modul in care este receptata corectitudinea celei mai mari privatizari de pana acum.