După care s-a urcat într-un gipan, în dreapta spate, că avea şofer, a trântit portiera puţin enervat de insistenţele jurnaliştilor şi a plecat, scrie Sorin Ovidiu Bălan într-un editorial realizat pentru EVZ.

Nici despre Ciucă al nostru nu mai ştim nimic. Ostaşul în slujba ţării se pare că s-a adăpostit în spatele manutanţei, şi mănâncă pe pâine stratul gros de unt care-l reprezintă veniturile de la stat.

Cum de au ajuns ei să ne conducă? Cum au ajuns stăpâni peste destinele noastre? Simplu. Erau oameni politici. Se căţăraseră prin şmecherii şi şmenuri, ori pentru că erau obedienţi, în fruntea unor partide şi brusc, gângavul de Ciucă, incapabil să rostească o frază fără să se câcâie, şi apoi, prin rotaţie, Marcel, cel care nici până astăzi nu şi-a găsit diploma de bac, au devenit brusc deştepţi, capabili să conducă destinele unei ţări. Cum le-au condus, se vede astăzi.

Mă obsedează în continuare imaginea aceea cu Marcel care se urcă în SUV şi pleacă fericit. Pe Ciucă nu l-am mai văzut, dar presupun că şi el este la fel de fericit. Este, oare, suficient că au plecat acasă? După ce ne-au dus direct în gard şi ne-au îndatorat şi strănepoţii? Nu răspund în niciun fel pentru dezastrul pe care l-au făcut? Răspunsul este, nu! Pentru că la noi nu există o lege a răspunderii politice. O lege care să sancţioneze pe cei care, pentru meritul de a fi în vreun partid, ne aduc dezastrul pe cap. O lege care să tragă la răspundere pe cei puţintei la minte, care se deşteaptă brusc atunci când intră în politică şi se caţără în funcţii, iar deciziile lor aberante ne strică viaţa tuturor.

Nu mi-aş fi amintit de cele două cadavre politice, dacă lucrurile nu ar continua. Pentru că, în continuare, alţi puţintei la minte devin parlamentari sau miniştri.

Marcel recomanda jurnaliştilor să-l întrebe pe actualul preşedinte de partid, pentru că el nu mai este. Nu cumva actualul preşedinte de partid este domnul care cu câţiva ani în urmă se baricadase în clădirea Palatului Victoria, pentru că nu voia să se dea dus din fotoliul de premier, deşi cabinetul său fusese trântit în Parlament prin moţiune de cenzură?

Aştia vor să ne scoată din marasmul pe care tot ei l-au creat. Cu Grindeanu, cu Predoiu, cel priceput la toate, la orice, numai minister să fie, şi ceilalţi care acum se bat pe ce a mai rămas din ciolanul numit România.

USR ne salvează propunând, la unul dintre ministerele care i-au revenit, unul extrem de important, cel de Externe, pe doamna Oana Ţoiu. Cu tot respectul pentru profesionalismul domniei sale dovedit pe când era secretar de stat în guvernul altui priceput, Dacian Cioloş, la Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale şi Persoanelor Vârstnice, cu atribuţii în coordonarea ANPIS, ANPDCA, ANPD, ANES, Direcţia de Servicii Sociale, Direcţia de Beneficii, antreprenoriatul social (conform cv-ului), ce legătură are protecţia socială cu politica externă?

Sau doamna Ţoiu, a devenit şi ea, pentru că a intrat în politică şi a devenit membră a unui partid, pricepută la toate? În condiţiile în care, la graniţa României avem un război care parcă nu se mai termină, iar acum, la nici două ore şi jumătate de zbor cu un avion de linie (o rachetă hipersonică face mult mai puţin până la noi)  avem un alt conflict grav, care riscă să se extindă, credeţi că doamna Ţoiu ar face faţă acestor situaţii excepţionale? Sau, cam cum credeţi că ar fi primită la Casa Albă, după ce a spus despre J.D. Vance că este un bătăuş?

Credeţi că Nicuşor Dan, Ilie Bolojan, Oana Ţoiu, Sorin Grindeanu şi alţii asemenea lor vor putea să medieze în conflictul din Orientul Mijlociu, să fie un factor de pace şi stabilitate aşa cum o făcea în trecut România, fapt subliniat inclusiv de preşedintele american Jimmy Carter?

Pentru cei care au devenit brusc deştepţi când au intrat în politică, nu vă repeziţi să mă faceţi putinist, pentru că, dacă vă veţi uita în cartea de istorie, numai puţin, cât să nu vă dăuneze, aţi vedea că pe vremea aceea Putin nu exista în politica mare. Era Leonid Brejnev.