Dacă ești ca mine și ai schimbat deja vreo două-trei locuri de muncă în ultimii ani, probabil ai simțit pe pielea ta cum bate vântul prin unele industrii, în timp ce altele parcă înfloresc peste noapte. Așa că m-am apucat să pun cap la cap niște observații, lucruri pe care le-am trăit, dar și ce-am mai auzit prin jur – de la colegi, prieteni sau oameni care au trecut prin valuri de concedieri sau, dimpotrivă, au primit oferte de n-au știut ce să aleagă. Nu e știință exactă, dar sper să-ți prindă bine.

Tot mai mulți vor remote. Dar nu toți pot.

Bine, hai s-o spunem pe șleau: pandemia ne-a schimbat complet felul în care ne raportăm la muncă. Cine a apucat să guste din „lucratul în pijamale” cu pisica în brațe știe că nu-i ușor să te mai întorci la un birou cu neoane reci. Așa că da, trendul cu munca de acasă a rămas, cel puțin pentru anumite domenii.

Dar – și aici vine darul – nu toate joburile permit asta. Încă e o grămadă de lume care trebuie să fie acolo, fizic. Muncitori în construcții, asistente medicale, șoferi, vânzători… nu prea poți să pui cărămizi pe Zoom. Și e o realitate pe care uneori o ignorăm când vorbim despre „viitorul muncii”.

Tinerii nu mai acceptă orice. Și pe bună dreptate.

Un lucru care m-a surprins plăcut: generația tânără chiar începe să pună piciorul în prag. Am o verișoară care, de la primul ei job, a spus clar că vrea să aibă echilibru între viața personală și muncă. Și știi ce? Nu s-a lăsat până nu l-a găsit. Nu mai e ca pe vremea părinților noștri, când se accepta tot, doar să ai „serviciu”.

Acum se caută joburi care oferă flexibilitate, sens, ba chiar și o cultură a companiei unde să nu te simți ca un număr în Excel. Nu zic că toți tinerii sunt idealisti, dar mulți își fac temele și știu exact ce vor. Și mi se pare sănătos. 

Salariile… încă un subiect sensibil.

Dacă tot suntem sinceri aici între noi, hai să recunoaștem: salariile în România încă sunt, în multe domenii, mai mici decât ar trebui. Mai ales dacă ne uităm la prețuri, care cresc văzând cu ochii. Da, IT-ul merge bine, sunt și alte industrii unde poți câștiga frumușel, dar sunt și foarte multe locuri unde salariul abia trece de minimul pe economie, iar cerințele sunt de parcă ai candida la NASA.

Partea bună e că, încet-încet, angajații încep să ceară mai mult. Și în unele cazuri chiar primesc. Piața începe să se miște, mai ales că mulți pleacă afară sau lucrează de aici pentru firme din afară, pe bani mai buni. 

Automatizarea bate la ușă

Asta e o temă despre care se tot vorbește, dar sincer… nici eu nu știu exact ce să cred. Adică da, apar tot mai multe softuri, roboței, sisteme care îți „optimizează” munca. Am un prieten contabil care mi-a zis că jumătate din ce făcea manual acum câțiva ani se face automat. Și nu e neapărat rău, dar îți dă un pic de fiori când te gândești ce mai rămâne pentru oameni.

Pe de altă parte, apar și alte joburi – unele complet noi. Cine ar fi zis acum zece ani că o să existe joburi de „analist comportamental pentru rețele sociale” sau „consultant în wellbeing corporativ”? Sună pompos, dar există. Așa că, da, unele meserii dispar, dar apar altele. Întrebarea e: putem noi să ținem pasul cu ele?

Educația trebuie să se miște și ea

Știi vorba aia cu „școala te pregătește pentru viață”? Mda… nu mereu. Avem un sistem care încă insistă pe memorare și mai puțin pe gândire practică. Și când ieși de pe băncile facultății, îți dai seama că habar n-ai cum să te descurci într-un interviu, să scrii un CV decent sau să-ți gestionezi timpul.