Suburbiile – eterna problemă

După revolta din 2005 s-au injectat miliarde în programele de reinsertie socială, în renovarea imobilelor, în ajutoarele acordate familiilor sau pentru crearea de locuri de muncă. După seria de atentate care aveau la origine persoane extrase din aceleași suburbii s-au investit alte miliarde pentru reinserție, programe de familiarizare cu valorile republicane, actualizarea fisierelor de delicvenți…

E o poveste fără sfârșit. Cu cât intra mai mulți bani în acest sac fără fund cu atât pare că nemulțumirea suburbiilor crește. Unii tineri preferă să facă mic trafic de droguri, cei mai răsăriți chiar trafic de arme, câștigând într-o zi cât un muncitor onest într-o lună de muncă. Adesea din familii monoparentale, fiii devin, după legea musulmană, șefi de familie iar mamele care i-au crescut nu le mai țin piept, sunt adesea bătute – după mărturiile educatorilor de stradă care sunt, și ei, finanțați de stat în ultimii ani.

În fata acestei probleme insolubile, cei care finanțează toate acestea din propriul buzunar prin taxe și impozite covârșitoare (Franța este tara cu cele mai mari taxe din lume) au ajuns și ei la capătul răbdării. Poate fi înțeleasă o revoltă socială, și susținerea acordata vestelor galbene sau celor care manifestau împotriva legii pensiilor o demonstrează. Manifestau oameni care muncesc și care cer condiții mai bune. Revolta de zilele acestea rămâne însă perfect nepopulara.

Media de vârstă a turbulenților este de 17 ani. Copii de 12 ani au fost extrași de pe stradă de politie – toți, pe cale să fure din magazine. Timp de 5 nopți au fost jefuite magazine, distruse, culmea absurdului, autobuze și tramvaie care îi duc pe părinții lor la muncă, micul comerț local al vecinului de unde propria familie își face cumpărăturile, propriile scoli, centre sociale, biblioteci.

La 17 ani e greu să spui că « nu ți-ai reușit viața pentru că nu ți s-au dat șanse ». Școala republicană este gratuită și obligatorie, familiile sunt alimentate cu subvenții, ajutoare sociale, consiliere socială.

Nu e de mirare că colecta de bani în favoarea familiei polițistului acuzat de ucidere din culpă a depășit un million de euro. S-au făcut donații de la 2 euro la 3000… Impresionanți nu sunt cei 3000, ci cei 2 euro, pentru că atât a putut omul, dar a făcut efortul să își introducă datele personale, să-și utilizeze cardul, să facă acea donație, chiar simbolică, pentru a exprima ceva: că limita suportabilitatii a fost atinsă.

În schimb, colecta în favoare familiei tânărului ucis – multirecidivist la 17 ani, rulând într-o mașină scumpă pe care in mod evident nu si-o putea permite – a depășit cu greu 100.000 de euro. Toată lumea se grăbește să înceapă cu « nimeni nu merită să moară…. » și chiar așa și e. Însă lumea s-a săturat până peste cap – e ceea ce spun toți cei intervievați în ultimele zile. Inclusiv cei care locuiesc în aceste cartiere și care se găsesc de la o zi la alta ruinați.

Ministerul Economiei a cifrat la peste un miliard de euro pagubele directe și indirecte. În afară de distrugeri și de furturi trebuie contate de exemplu anularea rezervărilor de vacanţă la Paris și în țară, fără să mai vorbim despre deteriorarea imaginii Franţei în străinătate.

Emmanuel Macron a decis că violenţele și jaful trebuie să înceteze cât mai repede și a dat poliţiei toate mijloacele necesare : 45.000 de polițiști și jandarmi mobilizați în ultimele nopți, brigăzile speciale BRC, RAID, BAC8 specializate în gherila urbană, blindate, elicoptere și o nouă doctrină, care o înlocuiește pe cea din primele două nopți : forțele de ordine nu mai rămân în defensivă răspunzând doar atacurilor ci intră la contact, cu dreptul de a folosi inclusiv gloanțe de cauciuc. Toate acestea au sunat sfârșitul recreației.

Dar președintele a mai cerut suprimarea ajutoarelor familiale pentru cei care participă la violențe sau furturi. Macron spune în sfârșit cu voce tare ceea ce toată lumea spune în cerc restrâns: familiile trebuie să își asume responsabilitatea.

Prefectul de Ile de France s-a exprimat într-un mod care i-a supărat toți apărătorii « politiquement correct »: ce caută minorii pe străzi, noaptea, să dea foc la mașina vecinului ? Un părinte responsabil îi da doua palme și îl trimite la culcare ».

Ministrul Justiției a vegheat și el ca legea să fie aplicată, desi de obicei tribunalele sunt clemente: toți cei arestați sunt prezentați imediat în fata justiției și primele pedepse au fost pronunțate, pedepse care merg până la doi ani de închisoare fermă în cazul majorilor. Minorii intră în circuitul judiciar specific.

Lucrurile s-au calmat – tocmai pentru că nu a fost o revolta ideologică, ci un jaf haotic acoperit de lupta clasică dintre bandele organizate și polițiști.

Întrebarea este: ce urmează ? Din câte l-am văzut până acum, Macron mizează pe anduranță. Cine ar fi crezut că va traversa un an de manifestații ale vestelor galbene sau 4 luni, anul acesta, de mobilizare a sindicatelor ? A dat foarte puțin înapoi asupra lucrurilor importante, și puțin probabil că va da înapoi acum, oricât de mult ar trebui să astepte.