Finanţările pentru companii au scăzut cu aproape 75% în regiunile respective în ultimele trei luni, atingând un nivel la fel de scăzut ca cel din vârful crizei financiare, în 2009, potrivit datelor Bloomberg. În China de exemplu, obligaţiunile “Dim Sum” emise în yuani au atins cel mai ridicat al dobânzilor în luna august, cea mai proastă lună de când a fost creat instrumentul financiar respectiv. Şi Bursa din Shanghai este în cădere liberă, scăderea cotaţiilor fiind de 60% faţă de momentul de vârf in 2008. Marii dezvoltatori imobiliari chinezi sunt printre cei mai afectaţi de scăderi, iar Standard & Poor’s se estimează că aceştia vor avea condiţii de creditare “din ce în ce mai dure”.
Potrivit băncii de investiţii americane Morgan Stanley, ţările emergente au o datorie externă de 1.500 de miliarde de dolari, care ajunge la maturitate în următoarele 12 luni. Cea mai mare parte a acestei sume o reprezintă datoriile companiilor, majoritatea denominate în dolari. Cum pieţele de capital din ţările emergente nu sunt foarte bine dezvoltate, companiile se bazează pe finanţele globale pentru a obţine capital. Principalul finanţator al economiilor emergente, cu 80% din totalul datoriei, sunt băncile europene, care au o expunere totală în aceste regiuni de 3.400 de miliarde de dolari, scrie The Telegraph. O parte din datorie aparţine creditorilor americani, însă aceştia au oprit deja robinetul sporind astfel presiunea.
Datele Bank for International Settlements arată că băncile europene au împrumutat 1.300 mld. euro în Europa de est, 900 mld. dolari în Asia şi aproape 500 mld. dolari în America de sud. O oprire bruscă a finanţărilor ar fi un dezastru pentru ţările din zonele respective. Cea mai mare problemă o au companiile ruseşti care trebuie să-şi refinanţeze datorii de cel puţin 30 mld. dolari până în luna decembrie, în condiţiile în care demiterea ministrului de Finanţe Alexei Kudrin ar putea alunga şi puţinii investitori care mai erau interesaţi de Rusia.
Dacă Europa nu va reuşi să oprească contagiunea crizei datoriilor suverane, există un pericol major ca fluxurile monetare să-şi schimbe sensul, adică să nu mai intre capital în ţările emergente, ci dimpotrivă să iasă prin restituirea datoriilor deja existente. Procesul acesta a început deja, monedele din Brazilia, India, Indonezia, Coreea, Turcia, Polonia şi Ungaria depreciindu-se în ultima lună cu o medie de circa 10%. Contagiunea pare să fi atins şi Româna, leul atingând săptămâna aceasta o cotaţie minimă record faţă de euro.
Deşi pe termen lung economiile emergente ar trebui să depăşească “binişor” Occidentul, acestea nu sunt imune în faţa unei noi crize majore în Europa şi SUA, spune analistul Manoj Pradhan, de la Morgan Stanley. Acesta crede că naţiunile emergente ar trebui să acţioneze cu precauţie şi să adopte politici fiscale mai permisive pentru a putea face faţă şocului. Deprecierea supravegheată a monedei nu e uşor de făcut de toată lumea, India fiind deja în corzi din cauza cheltuielilor prea mari, iar Ungaria, alt exemplu, nu-şi mai poate permite o nouă depreciere a forintului pentru că majoritatea creditelor populaţiei şi firmelor sunt în euro şi franci elveţieni.
Singura ţară care poate juca după propriul scenariu oricare ar fi condiţiile globale este China. Cu o rezervă valutară de 3.200 mld. dolari China poate face faţă relativ uşor “secătuirii” surselor de finanţare globale.