Pensiile, bomba cu ceas ce ameninţă bătrâna Europă

Ameninţarea pe care o reprezintă sistemul actual de pensii european şi evoluţia demografică a continentului era cunoscută şi era prezentă încă înainte de izbucnirea crizei. Întrebarea care persistă este următoarea: vor mai beneficia de pensie tinerii de astăzi? Bloomberg încearcă un răspuns printr-o vastă analiză a cifrelor.

Obligaţiile fondurilor de pensii de stat din 19 ţări UE erau de aproape cinci ori mai mari decât totalul datoriilor lor, arată un studiu al Băncii Centrale Europene (BCE). În 2009, potrivit studiului cele 19 naţiuni datorau circa 30 de trilioane de euro populaţiei lor din momentul respectiv. Germania datorau 7,6 trilioane euro pensionarilor prezenţi şi viitori, iar Franţa 6,7 trilioane. “Este o situaţie complet nesustenabilă şi este foarte clar că trebuie să inversăm trendul acesta”, a spus Jacob Funk Kirkegaard, cercetător la Peterson Institute for International Economics din Washington. Situaţia, foarte proastă de câţiva ani, a fost agravată de criza euro şi de recesiunea prelungită care ameninţă Europa. În plus, scăderea ratei naşterilor şi creşterea duratei medii de viaţă vor spori presiunile, astfel că în 2060 aproximativ 14% din economia europeană vor fi alocate cheltuielilor cu pensiile, potrivit BCE, cu 25% mai mult decât acum.
În condiţiile crizei de acum, orice pachet de măsuri menit să păstreze unitatea zonei euro ar trebui să includă majorarea vârstei de pensionare şi reducerea beneficiilor pensionarilor, spun analiţtii. Europa are în acest moment cea mai mare proporţie a populaţiei cu vârsta de peste 60 de ani din lume şi se estimează că această categorie de vârstă va reprezenta 35% din totalul populaţiei în 2050, faţă de 22% în 2009. La nivel global procentul era în 2009 de 11% şi este estimat să ajungă în 2050 la 22%. De asemenea, numărul oamenilor cu vârsta de peste 65 de ani în cele 34 de ţări membre ale Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică se va majora de la 85 de milioane în 1070, până la 350 de milioane în 2050. În ţările dezvoltate speranţa de viaţă va creşte de la 75 de ani în 2009 la 83 de ani în 2050, în Europa, ritmul de creştere al speranţei de viaţă fiind de 4 ore pe zi în Europa.
“Indiferent dacă sunt în interiorul sau în exteriorul zonei euro, toate ţările europene trebuie să ridice pragul vârstei de pensionare ca parte a reformei pe care Europa este obligată să o facă. Criza actuală a forţat în multe cazuri schimbările şi este, din acest punct de vedere, un lucru pozitiv”, spune Kirkegaard. Însă nu este chiar atât de simplu. Guvernele se bazează, pentru a-şi respecta promisiunile către cetăţeni, pe creşterea economică. Ori, dacă economia zonei euro nu creşte suficient de repede pentru ca rezultatele să se vadă în sporirea bugetelor guvernamentale, nu-şi vor mai permite cheltuielile respective. “Sumele pe care statele vor trebui să le cheltuie pe securitatea socială pe termen lung sunt în creştere. Guvernele cu sisteme de securitatea socială mai generoase nu şi le vor putea permite. Costurile sociale vor afecta capacitatea lor de a-şi reduce nevoia de împrumuturi”, arată Fergal McGuiness, analist pentru Europa centrală şi de est la compania elveţiană de consultanţă pe fondurile de pensii Mercer.
Presiune nu există doar pe fondurile guvernamentale. Fondurile private de pensii au probleme datorită ratelor mici ale dobânzilor în zona euro, ceea ce presupune că sunt nevoite să deţină mai multe active pentru a-şi putea susţine plăţile viitoare. Dacă nu revine creşterea, managerii de fonduri vor fi forţaţi să-şi asume mai multe riscuri, spune Phil Suttle, economist şef la Institute of International Finance din Washington. Iar asta înseamnă probleme, pentru că toate fondurile private se vor îndrepta automat spre sectoarele în care este, în momentul respectiv, cel mai probabil să existe creştere, sporind riscul creării de bubble-uri. Un avantaj vor avea fondurile de pensii care nu deţin active europene. De exemplu, fondul privat danez PensionDanmark, al şaptelea ca mărime din piaţa locală, care şi-a vândut toate obligaţiunile Germaniei încă de anul trecut. “Toate investiţiile noastre în obligaţiuni guvernamentale sunt în ţări scandinave, non-euro. Credem că 2012 va fi un an foarte greu pentru investitorii europeni”, spune Torben Pedersen, CEO al fondului.
În Marea Britanie, ţară non-euro, încă de acum 10 ani fondurile de pensii au început un proces de transferare a riscului de la angajatori la angajaţi. Royal Dutch Shell, cea mai mare companie petrolieră din Europa, este ultimul dintre membrii indicelui FTSE 100 care a sistat accesul noilor angajaţi la planul propriu de pensii. Compania va crea un nou fond pentru noii angajaţi însă va lăsa la decizia acestora cât şi cum vor participa la acesta. Cei mai mulţi observatori şi analişti consideră că aceasta este calea pe care vor trebui să meargă şi guvernele cel puţin cu angajaţii statului. Odată cu responsabilizarea acestora este necesară şi o nouă majorare a vârstei de pensionarii de până la 70 de ani, dacă nu chiar 75 de ani, pentru ca statele europene să-şi poată permite să plătească pensiile cetăţenilor.