Numărul companiilor de protecţie şi pază din România a depăşit 1.100, iar cifra cumulată de afaceri a acestora este de aproape două ori mai mare faţă de cea înregistrată în 2006.

Chiar dacă economia nu a înaintat decât cu câteva procente, firmele care asigură securitatea persoanelor şi clădirilor sau bunurilor acestora au înregistrat o evoluţie neaşteptat de bună. Dacă în primele opt luni ale lui 2006 cifra de afaceri totală a companiilor de protecţie şi pază din România a fost de 688 de milioane de lei, în perioada similară a lui 2007 ea ajunsese la 1,23 de miliarde de lei (peste 370 de milioane de euro), în creştere cu circa 80%.

Preşedintele Patrosec, Ion Popescu, explică această evoluţie fulminantă prin dezvoltarea pieţei, dar şi prin creşterea tarifelor. „Salariile din domeniu au crescut, s-au modernizat parcurile auto, ceea ce a dus şi la costuri mai mari de operare“, afirmă el. Popescu, dar şi alte voci din piaţă, spun că, deşi piaţa va mai creşte o vreme, este posibil ca, pe măsură ce salariile se vor majora în continuare, tot mai mulţi clienţi să renunţe la paza umană în favoarea supravegherii electronice. „În afară de investiţia iniţială, cheltuielile cu un astfel de sistem sunt incomparabil mai mici“, declară Virgil Săpunaru.

Bogaţii României nu se simt ameninţaţi

Data viitoare uitaţi-vă cu mai mare atenţie la cei din jur. La masa vecină din restaurantul unde vă luaţi de obicei prânzul sau în buticul în care tocmai aţi intrat s-ar putea să daţi peste un personaj din Top 300. Să nu vă aşteptaţi, însă, să vă sară în ochi prin îmbrăcăminte şi, mai ales, să nu vă miraţi dacă veţi descoperi că este singur. Deşi multora ne place să credem că cei cu averi de mii de ori mai mari decât ale noastre nu ies în lume decât înconjuraţi de gărzi de corp fioroase, adevărul este cu totul altul.

Patronul grupului Interagro, Ioan Niculae, de exemplu, care tocmai a încasat în această vară aproape 50 de milioane de euro pentru 30% din acţiunile Asirom, spune că nici el şi nici altcineva din familia sa nu au avut vreodată gărzi de corp. „Nici reşedinţa nu îmi este supravegheată. Dacă se bazează pe mine, firmele care oferă astfel de servicii ar trebui să dea faliment“, a afirmat el.

Şi proprietarul reţelelor Altex şi Media Galaxy, Dan Ostahie, declară că nu a avut niciodată nevoie de asemenea servicii, nici pentru el, nici pentru membrii familiei sale. „Locuinţa îmi este păzită, însă datorită faptului că stau într-un ansamblu rezidenţial, şi administraţia asigură securitatea acestuia“, explică el. Nici cel mai bogat român, Dinu Patriciu, nu apelează la gărzi de corp. „Nu am simţit nevoia. Totuşi, reşedinţa îmi este supravegheată de o firmă specializată“, admite acesta.

Adevărul este că, în ciuda impresiei dominante, România este una dintre cele mai sigure ţări din Europa, cu o rată a criminalităţii de câteva ori mai mică decât cele înregistrate în majoritatea ţărilor vestice. Printre oamenii de afaceri cunoscuţi care se afişează cu bodyguarzi se numără Gigi Becali, finanţatorul Stelei.

Bodyguarzi discreţi, eventual de-ai casei

76-7989-26mediu45.jpgDacă nu le vedem, asta nu înseamnă, însă, că gărzile de corp lipsesc cu desăvârşire. Virgil Săpunaru, directorul companiei de securitate Civis, spune că aceste servicii nu se furnizează la modul ostentativ. „Nu trebuie să modifice în niciun fel viaţa şi activitatea celui păzit“, explică el. La rândul său, Dan Alistar, acţionar al companiei de protecţie şi pază Dragon Star Guard şi membru în Consiliul Director al Patronatului Societăţilor de Securitate (Patrosec), spune că orice entitate financiară puternică are o structură proprie sau o companie angajată care se ocupă de protecţia propriilor sale afaceri. „Asta include şi protecţia acţionarilor principali, şi a familiilor acestora“, spune el. Săpunaru subliniază, totuşi, că acest domeniu nu este încă bine dezvoltat, poate şi din cauza costurilor foarte mari, de la câteva mii de euro pe lună în sus, pe care le presupune angajarea unor gărzi de corp profesioniste.

În unele cazuri, protejarea secretului afacerilor poate fi mai importantă decât cea a propriei persoane. Totuşi, majoritatea oamenilor de afaceri cu care am discutat pe această temă spun că nu-şi iau măsuri deosebite atunci când discută chestiuni delicate. „N-am fost niciodată să negociez afaceri prin parcuri, cum ar putea să creadă unii“, spune Dan Ostahie. Dinu Patriciu preferă să nu răspundă la întrebări privind, de exemplu, scanarea biroului pentru a descoperi eventuale dispozitive de supraveghere. Se ştie că magnatul petrolului a fost o vreme în atenţia, mai mult sau mai puţin legală şi legitimă, a SRI.

Paza în cifre

AGLOMERAŢIE În octombrie 2007, erau licenţiate în România peste 1.100 de companii de pază şi protecţie. De asemenea, erau licenţiate 1.200 de companii specializate în sisteme de alarmă şi aproape 350 de dispecerate de monitorizare a sistemelor de supraveghere electronică.

JUCĂTORI NOI În 2002, Group 4Falck a achiziţionat societatea autohtonă Valahia şi a devenit, astfel, primul jucător de talie internaţională intrat pe piaţa de profil din România. A urmat, în 2005, preluarea, de către un fond de investiţii şi Prosegur, a 51% din acţiunile Dragon Star Guard.

Un alt gigant care ar putea acţiona în curând în România este Securitas. „Ei deja oferă, prin intermediul unor companii locale, servicii unor multinaţionale care le sunt clienţi şi în străinătate şi aşteaptă ca un mare client de-al lor să investească în România pentru a veni aici. Din câte ştiu, vor veni pe cont propriu“, explică Dan Alistar, de la Patrosec.

Te-ar putea interesa și: