Se adauga invitatia in Alianta Nord-Atlantica si mentionarea anului 2007 ca final al negocierilor de aderare la Uniunea Europeana.
Dar euforia trebuie sa lase loc calculelor, pentru ca mai sunt inca multe semne de intrebare legate de evolutia viitoare a economiei romanesti. Cateva lucruri cer o rezolvare rapida in 2003.

1. Problema platilor restante. Asa-numitele arierate sufoca nu numai companiile de stat care le genereaza, dar si intregul sistem bugetar si firmele private. Faptul ca datoriile nu sunt platite la timp afecteaza bugetul statului, bugetele locale, si bugetul asigurarilor sociale si pe cel pentru sanatate. Ceea ce face ca salariile in sistemul public sa nu fie platite la timp, ca primariile sa nu aiba cu ce achita cheltuielile curente, ca medicamentele sa fie de negasit. In plus, in anul 2002, in loc sa se reduca, platile restante au crescut. Toate incercarile, de la stergerea penalitatilor la amanarea la plata si la esalonarea pe zeci de ani, nu au fost decat o picatura intr-un pahar cu apa din punctul de vedere al blocajului la nivelul economiei, dar au contribuit substantial la perpetuarea coruptiei.
2003 este momentul in care o decizie radicala va trebui adoptata; pentru ca este clar ca acesti bani nu vor mai fi niciodata recuperati in intregime. O stergere a datoriilor ar transa pentru totdeauna problema, dar ar trimite un semnal gresit contribuabililor cinstiti. O fortare a platii ar bloca, probabil, marile societati nationale si intreaga economie. Poate ca cel mai cinstit ar fi un compromis intre cele doua variante.

2. Privatizarea. Vesnica problema a tuturor guvernelor. In mare parte, problema de la punctul 1 este o consecinta directa a amanarii privatizarii. Aproape toate marile probleme ale economiei – productivitatea scazuta, indisciplina fiscala, coruptia, pierderile si ineficienta economica – vin din faptul ca in sectorul public s-a creat o cardasie perfecta intre toate nivelurile de decizie, astfel incat sistemul functioneaza perfect, atata timp cat toate piesele sunt la un loc.

3. Transparenta. Legea informatiilor publice si sistemul de licitatii electronice au marcat primii pasi. Dar economia romaneasca este inca profund marcata de aranjamente subterane, majoritatea pe bani publici. Vor fi foarte greu de judecat si condamnat cei care au consimtit la semnarea unor contracte aberante. Va fi mult mai simplu si mai eficient sa obligi institutiile care lucreaza, sub orice forma, cu bani proveniti din taxe sa faca publice orice contracte semnate, achizitii publice, publicitate, contracte de consultanta etc.

4. Legislatia muncii. Guvernul va trebui sa se decida daca doreste sa permita sectorului privat sa se dezvolte sau daca prefera sa protejeze la infinit sindicatele, salariatii si un sistem public ineficient. Taxele pe salarii sunt imense, companiile contribuie din plin la o gramada de fonduri cu destinatii incerte, din punctul de vedere al eficientei, iar intreaga legislatie romaneasca este conceputa pornind de la premisa ca proprietarii de firme sunt niste nababi de la care se poate haiduci oricat. Este momentul ca intre autoritati si sistemul privat sa se stabileasca o relatie onesta, in locul luptei subterane sau fatise care se duce de peste un deceniu. Un sistem de taxare decent ar fi primul pas, iar acest pas chiar ar putea fi facut daca s-ar rezolva problemele de la paragrafele anterioare.
Evenimentele din 2002 au clarificat, intr-un fel, traiectoria Romaniei; optiunile noastre s-au restrans, ceea ce reprezinta un lucru bun, deoarece, teoretic, nu putem merge decat inainte. 2003 va fi anul in care Guvernul va trebui sa decida ce carti arunca pe masa si pe ce carti mizeaza in continuare.