„Principala problemă în acest domeniu este finanţarea. PPP este un mecanism creat tocmai pentru acele proiecte de interes public pe care autorităţile responsabile nu le pot susţine financiar, scop în care apelează la parteneri privaţi care să pună la dispoziţie finanţarea necesară implementării proiectelor”, a spus aceasta în cadrul ununi eveniment pe teme de energie.
Pe de altă parte, adaugă el, în orice economie de piaţă, investiţiile actorilor privaţi se bazează în primul rând pe finanţări, şi nu pe surse proprii. În context, orice proiect de lege în acest domeniu ar trebui construit luând în calcul, în primul rând, punctul de vedere al finanţatorului unui asemenea proiect.
Potrivit reprezentanților Casei de Avocatură Ionescu şi Sava, PPP nu se dezvoltă în România nu pentru că nu ar există interes al partenerilor privaţi, ci pentru că aceştia nu pot convinge finanţatorii să se implice în astfel de proiecte. Iar cauza este cât se poate de simplă: cadrul legal nu oferă suficiente posibilităţi de garantare a finanţărilor acordate unor asemnea proiecte.
Soluţia, prin urmare, stă în crearea unor mecanisme care să convingă finanţatorii de potenţialul beneficiu pe care îl pot obţine prin implicarea în astfel de proiecte: acordarea în mod real a posibilităţii ca partenerul public să permită constituirea unor garanţii asupra bunurilor aduse în proiect, constituirea unor scheme de garanţii de stat pentru astfel de proiecte acolo unde importantă lor justifică astfel de măsuri, dar ”mai ales înţelegerea faptului că actorii privaţi nu vor fi atraşi de PPP decât în măsura în care pot anticipa un beneficiu rezonabil din aceste proiecte”.
Legea actuală, privind parteneriatul public-privat, datează din 2010 şi urmează să fie înlocuită în scurt timp cu o lege nouă, iniţiată de Guvern şi aflată acum în proces legislativ la Senat.