Orionidele ajung la maxim pe 21 octombrie. La ce oră pot fi observate stelele căzătoare din România

Cerul nopții va oferi un nou prilej de observație pentru pasionații de astronomie în noaptea de 21 spre 22 octombrie 2026. Orionidele, un fenomen astronomic care se repetă în fiecare toamnă, vor ajunge atunci la activitatea maximă, cu o rată estimată de 10 până la 20 de meteori pe oră, dacă cerul și condițiile de observare sunt favorabile.

Orionidele luminează cerul României. Când pot fi văzute cele mai multe stele căzătoare

Fenomenul poate fi urmărit și din România, fără instrumente optice. Ploaia de meteori este activă între 2 octombrie și 7 noiembrie, însă apropierea de data maximului oferă șanse mai mari de a observa apariții luminoase pe cer.

În acest an, lumina Lunii va reprezenta un factor important, deoarece poate estompa meteorii mai slabi. Potrivit informațiilor publicate de Space.com, intervalul ales pentru observații și condițiile locale pot influența numărul de meteori vizibili.

Intervalul cu cele mai bune șanse de observație

Pentru cei care vor să urmărească Orionidele, miezul nopții nu reprezintă neapărat momentul optim. Pe măsură ce noaptea avansează, regiunea cerului asociată fenomenului urcă deasupra orizontului, iar observațiile pot deveni mai favorabile în apropierea dimineții.

Un factor important pentru noaptea de maxim din 2026 este apusul Lunii. În prima parte a nopții, lumina acesteia poate reduce contrastul dintre meteorii slabi și fundalul cerului. După ce Luna coboară sub orizont, cerul devine mai întunecat, ceea ce îmbunătățește posibilitatea de a distinge dârele luminoase.

Numărul de 10 până la 20 de meteori pe oră reprezintă o estimare pentru un cer întunecat și condiții favorabile, nu o valoare care poate fi obținută în mod constant din orice loc. În zonele urbane, iluminatul artificial poate limita observațiile, iar în regiunile cu nebulozitate fenomenul poate deveni imposibil de urmărit.

Unde trebuie să privești cerul pentru a vedea Orionidele

Observarea nu necesită un telescop sau un binoclu. O zonă cu orizont larg și cât mai puține surse de lumină oferă condiții mai bune pentru urmărirea meteorilor. În România, astfel de locuri pot fi găsite în afara localităților aglomerate, în spații rurale, pe dealuri sau în regiuni montane.

Alegerea locului trebuie făcută și în funcție de starea vremii. Un punct de observație cu vedere liberă asupra cerului nu va fi util dacă norii acoperă zona în care apar meteorii.

După sosirea într-un loc întunecat, este indicat ca observatorii să aștepte aproximativ 20-30 de minute înainte de a începe să urmărească cerul. Acest interval le permite ochilor să se adapteze la nivelul redus de lumină. Folosirea telefonului sau expunerea repetată la surse luminoase puternice poate diminua această adaptare.

Deși Orionidele își iau numele de la constelația Orion, meteorii nu trebuie căutați exclusiv în apropierea acesteia. Ei pot apărea în diferite regiuni ale cerului, astfel că o privire orientată către o porțiune cât mai largă a bolții cerești poate crește șansele de a observa fenomenul.

De ce sunt Orionidele legate de cometa Halley

Originea acestei ploi de meteori se află în traseul cometei Halley în jurul Soarelui. De-a lungul deplasărilor sale, cometa lasă în urmă particule care rămân pe orbită. Atunci când Pământul traversează această regiune, o parte dintre particule pătrund în atmosferă și produc fenomenul luminos observat de la sol.

Particulele intră în atmosfera terestră cu viteze de aproximativ 66 de kilometri pe secundă. Interacțiunea lor cu atmosfera generează dâre de lumină cunoscute popular drept „stele căzătoare”. Denumirea este una uzuală, deoarece fenomenul nu implică stele care se desprind de pe cer, ci particule care produc lumină în timpul trecerii prin atmosferă.

Numele cometei provine de la astronomul englez Edmond Halley. Acesta a comparat observațiile înregistrate în 1531, 1607 și 1682 și a identificat caracteristici care indicau revenirea periodică a aceluiași corp ceresc. Pe baza acestor date, Halley a anticipat că obiectul va fi observat din nou în 1758.

Cometa a revenit conform predicției, iar ulterior a fost denumită în onoarea astronomului. Halley nu a mai trăit până la confirmarea revenirii sale, însă calculele sale au demonstrat că anumite comete pot fi urmărite pe orbite periodice.

Ultima apropiere a cometei Halley de Soare a avut loc în 1986. Următoarea revenire este estimată pentru anul 2061. Materialul eliberat de cometă este asociat și cu Eta Aquaridele, o altă ploaie de meteori care poate fi observată în fiecare primăvară.