E bine că nu mai luăm banii de la FMI. Până la urmă, să îngroșăm conturile BNR pentru a avea ce plăti mai târziu nu prea are rost. Problema este însă în altă parte. La deficitul bugetar, unde indiferent cum o întoarce guvernul Boc, bani pentru cheltuieli de capital nu prea sunt. Nu sunt integral nici pentru pensii și salarii, dar acolo știm deja cât și cum să ne împrumutăm.

Discuțiile economice au trecut însă pe planul secund. Se mai dau câteva declarații de genul „am salvat România de la colaps“, „program de finanțare a tinerilor întreprinzători” sau „intenționăm să reducem contribuțiile sociale“ și gata. Continuăm cearta pe marginea arestărilor de prin vămi, unde avem de-a face cu o mișcare de maximă amploare împotriva corupției și a „instituției șpăgii“. Și care o să ne scoată basma curată în fața UE și CE. Dar nu știm dacă va rezolva în mod real problemele din vămi. În orice caz, avem circ și scandal la televizor și ne trece mai ușor timpul. Nu ne batem capul doar cu întreținerea, gazele, electricitatea, alimentele, inflația, creditele restante.

Guvernatorul BNR a ieșit și el la un discurs pentru liniștea națiunii. Inflația a început, deja din ianuarie, să se micșoreze, la finele anului va fi undeva pe lângă ținta de 3,6%, leul e stabil în fața euro și a dolarului, iar banca nu intervine în piața valutară. Inclusiv cei care dau declarații pe marginea scumpirilor preconizate la alimente sunt „alarmiști“. Acum, nu pot să spun că se justifică în vreun fel părerile conform cărora mâncarea se va scumpi cu 30%-40%, dar nici să nu ne închipuim că prețurile or să scadă. Oricum, ideea este că e bine. E chiar foarte bine.
De fapt, așa este întotdeauna la început de an. Cifrele macro și micro pornesc oarecum de la zero și au nevoie de câteva luni înainte de a indica un trend clar. Adică putem fi optimiști cam un trimestru, mai exact primul. Apoi încep ieșirile la rampă cu vești mai puțin bune, precum „trebuie să mai tăiem din cheltuieli“, „avem nevoie de bani suplimentari pentru buget“, „încasările nu sunt la nivelul preconizat“. Și mai tragem o tranșă de la FMI „pentru siguranță“, ne mai împrumutăm și de la bănci, mai rostogolim arieratele. Și ne întrebăm de ce lumea nu consumă suficient, de ce companiile nu iau credite și de ce nu avem creștere economică. Dar până atunci mai sunt câteva luni bune. Mai bine să ne bucurăm de soarele de afară.

Te-ar putea interesa și: