multe firme care ajung la o cifra anuala de afaceri de 700 miliarde lei. Atunci cand, impreuna cu un coleg, a luat decizia de a pune pe picioare o firma care sa ofere servicii de tehnoredactare de carte, Adrian Butuca terminase Facultatea de Electronica si Telecomunicatii de numai un an de zile. Ideea a plecat de la o simpla observatie a pietei: tipografiile nu aveau tehnoredactori angajati, iar pe piata nu existau firme specializate in tehnoredactare. Chiar daca nu aveau concurenta, marea lor problema o constituia capitalul de pornire. Practic, nu aveau banii necesari achizitionarii unui computer si a unei imprimante laser, insa salvarea a venit de la tatal asociatului lui Butuca. Acesta le-a dat banii cu care sa inceapa afacerea.
Dupa aparitia primei comenzi, si-au dat seama ca un singur calculator nu este de ajuns, asa ca, in unele nopti trebuia sa lucreze si pe computerele de la facultate. In plus, la inceputul anilor ’90, clientii veneau cu textele dactilografiate. „Trebuia sa rescriem textele in computer. Angajasem doua secretare de la facultate pe post de dactilografe. Le luam in fiecare zi cu masina si le duceam acasa pentru a culege textele in calculator”, povesteste Adrian Butuca.
Produsul pe care il ofereau clientilor era practic un print de pe o imprimanta laser, gata tehnoredactat, cu care acestia puteau merge la tipografie. Prima comanda a fost o carte a Academiei Romane pe care trebuiau sa o tehnoredacteze si din care Butuca a obtinut 8.900 de lei, o suma destul de mare pentru anul 1992.
Cu aceasta afacere au functionat vreme de aproape doi ani, insa piata incepea deja sa se aglomereze. Tipografiile incepusera sa angajeze tehnoredactori si sa ofere servicii integrate. Butuca a inteles aproape imediat ca va trebui sa intre pe piata tipariturilor, insa nu avea bani pentru achizitionarea utilajelor de tipografie. A gasit insa imediat solutia: puteau merge sa tipareasca la Chisinau, unde existau stocuri foarte mari de hartie inca de dinainte de ’89, iar preturile erau de aproape trei ori mai mici decat in Romania. Biroul de tehnoredactare se mutase intr-un sediu inchiriat in Iasi, avea cinci oameni angajati, dintre care doi mergeau acum zilnic la Chisinau pentru a tipari si a aduce inapoi marfa. „Din acest moment a inceput cu adevarat dezvoltarea afacerilor mele”, spune Adrian Butuca. Chiar daca afacerea cu tiparirea de carti mergea din plin, cu timpul si-au dat seama ca pot tipari si alte produse, cum ar fi etichetele sau cutiile de carton. „La un moment dat, ne-a sunat directorul de la fabrica Antibiotice Iasi, care ne-a intrebat daca nu putem face pliante. Noi am crezut ca este vorba de pliante publicitare si am spus ca putem. Numai ca ei spun pliante cutiilor de medicamente. A fost o intamplare. Asa am luat cutiile si am mers la o alta fabrica de la Chisinau, specializata in ambalaje de carton”, povesteste Adrian Butuca.
Aproape un an a lucrat la Chisinau, timp in care a reusit sa stranga bani pentru achizitionarea de utilaje de tiparit. Pentru prima oara s-a gandit sa mearga la o banca pentru a solicita un credit. A intocmit un plan de afaceri la care a anexat comanda de la Antibiotice Iasi si a mers la Bancorex pentru a solicita un credit de doua milioane de marci germane. Acum mi se pare neverosimil ca la 26 de ani sa obtii un credit de peste doua milioane de marci germane”, spune Butuca.
Cu banii obtinuti de la Bancorex a cumparat utilajele si a infiintat tipografia Polirom. Intre 1994 si 1998, afacerile lui Adrian Butuca au mers cat se poate de bine, totul culminand cu anul 1997, cand firmele ieseanului au avut o cifra totala de afaceri de peste sase milioane dolari si un profit net de doua milioane de dolari. O alta afacere a lui Butuca a fost editura Polirom, pe care a dezvoltat-o de la zero si care, in numai cativa ani, a ajuns sa fie una dintre cele mai mari din tara. „Din 1998, pe piata tipariturilor au inceput sa isi faca simtita prezenta companiile straine. Practic, a aparut o presiune pe pret, iar afacerile nu mai erau la fel de profitabile”, spune Adrian Butuca. Profilarea pe tiparituri nu l-a impiedicat pe acesta sa isi dezvolte afacerile si in alte domenii precum comert, media, productia de tevi. Totul a culminat cu achizitia in anul 2001 a fabricii de mobila Moldomobila din Iasi. Daca pana acum a avut tendinta de a-si extinde afacerile, in ultimii ani lucrurile au inceput sa se schimbe pentru Adrian Butuca. „Incerc sa ma restrang. De fapt, cred ca mi-a mai venit mintea la cap fata de acum cativa ani. Atunci banii veneau mai usor, iar conditiile erau altele, fiind mult mai simplu sa te extinzi. Atunci, orice noua oportunitate se putea transforma intr-un business favorabil. Acum, tendinta este de a-mi restrange afacerile si de a ma limita doar la ceea ce pot controla”, incheie Adrian Butuca.