Ojuland: „Am negociat avantaje importante”

care trebuie sa treaca sistemul nostru judiciar, intreaga societate, fiind profunde si de durata. Apoi, exista capitole de negociere care au ridicat probleme deosebite, ma refer cu precadere la impozitare. Estonia are un regim special de acordare a facilitatilor fiscale, adoptat cu ani in urma. Am fost constienti ca numai astfel putem dezvolta capitalul autohton si atrage investitori straini. Nu ne-am inselat, dezvoltarea economica din ultimii ani o demonstreaza. Capital: A privit Comisia Europe

care trebuie sa treaca sistemul nostru judiciar, intreaga societate, fiind profunde si de durata. Apoi, exista capitole de negociere care au ridicat probleme deosebite, ma refer cu precadere la impozitare. Estonia are un regim special de acordare a facilitatilor fiscale, adoptat cu ani in urma. Am fost constienti ca numai astfel putem dezvolta capitalul autohton si atrage investitori straini. Nu ne-am inselat, dezvoltarea economica din ultimii ani o demonstreaza.
Capital: A privit Comisia Europeana cu ochi buni acest regim fiscal?
Christjina Ojuland: Ne-a luat timp si efort pentru a convinge ca nu putem depasi decalajele economice ce ne despart de statele membre daca nu relaxam fiscalitatea. Din fericire, avem negociatori foarte buni. Estonia a reusit sa pastreze toate facilitatile fiscale acordate investitorilor, pe termen nedeterminat.
Capital: Sunt state membre care refuza sa contribuie suplimentar la bugetul UE cata vreme in tari ca Estonia statul renunta la venituri, asteptand in schimb finantari europene. Cum comentati?
Christjina Ojuland: Va referiti probabil la Suedia. Intr-adevar, primul ministru al acestei tari a afirmat ca nu este de acord cu cota unica de impozitare a veniturilor pe care noi o practicam, motivand ca astfel marile averi sunt avantajate. Guvernul estonian a apreciat insa ca acest sistem va stimula declararea averilor, ceea ce s-a si intamplat. Bugetul public nu pierde venituri, din contra. Ca dovada, economia subterana nu reprezinta pentru Estonia o problema.
Capital: Cat de incarcata este nota de plata a aderarii?
Christjina Ojuland: Cele mai mari costuri le avem cu politica de mediu si cu restructurarea industriei miniere si chimice. Sunt costuri materiale si sociale pe care ne-am angajat sa le suportam, dar care sunt neimportante, daca luam in considerare avantajele pe termen lung pe care aderarea la UE ni le aduce.

Afaceri Europene
· Razboiul branzeturilor continua in Uniunea Europeana, producatorii germani de Parmiagiano Reggiano nedand doi bani pe avertismentele Comisiei Europene. Conform regulilor impuse de catre aceasta, Parmiagiano Reggiano poate fi produs doar in Italia, la Parma. Acolo a luat nastere reteta originala, iar parmezanul, termenul francez pentru renumita branza, este cunoscut si inregistrat ca produs traditional italian. Cu toate acestea, piata germana este invadata de parmezan de productie autohtona. „Este ilegal si compromite imaginea produsului nostru”, protesteaza Leo Bertozzi, presedintele consortiului Parmiagiano-Reggano, iar Comisia Europeana ii sare in ajutor, dand Germaniei termen pana in luna iunie pentru reglementarea situatiei. Daca parmezanul de productie nemteasca nu dispare de pe piata, Comisia este decisa sa fie dura. Fie amendeaza Germania, fie ii intenteaza proces la Curtea Europeana de Justitie. Deocamdata, amenintarile raman fara ecou, parmezanul made in Germany vanzandu-se mai bine decat cel original.
· Incercarea grecilor de a ocoli regulamentele europene de acordare a ajutorului de stat a dat gres. Comisia Europeana a declansat, in cursul saptamanii trecute, o ancheta asupra finantarilor ilegale pe care guvernul elen le-a acordat operatorului aerian national Olimpic Airlines, aflat in pragul falimentului. Nici nu s-au stins bine ecourile acestui scandal, ca guvernul elen trebuie sa faca fata altuia. Este acuzat ca a mintit in legatura cu un program de protejare a speciilor de pasari pe cale de disparitie. A raportat la Bruxelles ca a alocat habitatului acestor pasari trei milioane de hectare de pamant si a incasat finantarea programului, desi, in realitate, doar un milion de hectare au fost destinate rezervatiei.
· Guvernul francez este nevoit sa accelereze privatizarea marilor companii publice. Are nevoie de bani pentru acoperirea datoriei publice record de 980 de miliarde de euro. Franta a cunoscut trei mari episoade din seria privatizarilor companiilor de stat. Primul a avut loc in 1986, cand au fost incasate 10,2 miliarde de euro din vanzarea de actiuni catre investitorii privati. In urma celui de-al doilea val al privatizarilor, statul a castigat 16 miliarde de euro in perioada 1993-1994. In sfarsit, cel mai recent a avut loc intre 1997 si 2002, sumele incasate ridicandu-se la 27 de miliarde de euro. Fondurile obtinute in urma vanzarii activelor statului iau doar in parte calea bugetului public. Legea franceza prevede ca un procentaj important este destinat consolidarii capitalului sectorului public.