Conform oficialului Rompetrol, compania sa trebuie să facă față dificultăţilor industriei, ”trebuie să reducem costurile, să ne gândim nu numai la renegocierea contractelor, ci la ce se poate face din punct de vedere structural. Dificultatea majoră este marja de rafinare. În ciuda percepţiei publice că petroliştii sunt nişte afacerişti care sug sângele poporului, realitatea este cu totul diferită. Depinde foarte mult de ciclul economic. Suntem la un minim istoric în 2012, aşa cum eram în 2002, al marjei de rafinare, adică diferenţa coşului de produse şi valoarea ţiţeiului. În ianuarie, în Europa, şapte rafinării, din care cinci operaţionale au dat faliment. Asta arată realitatea industriei. Ca un trend strategic, marile companii din domeniu şi-au vândut rafinăriile în Europa, alţii le-au cumpărat şi au ajuns să le închidă. Mai este o dificultate ce ţine de creşterea cursului de schimb şi creşterea cotaţiilor la produsele petroliere. Practic, nu pot fi transferate în piaţă integral şi atunci şi marja brută în distribuţie s-a erodat ca şi trend în ultimul an de zile”.
În privința prețului carburanților, Ghica a declarat că se poate observa „o stabilizare a cotaţiilor. Dacă se menţin cursurile, cotaţiile, probabil că şi preţurile vor fluctua nesemnificativ iar ca trend nu ar trebui să vedem o evoluţie semnificativă. Să nu ne uităm la fluctuaţiile zilnice, săptămânale. Vorbesc de un trend. Depinde şi de diverse evoluţii internaţionale: dacă nu cresc tensiunile din Golful Persic, dacă nu se întâmplă nimic în Libia. Toate acestea concură la evoluţia preţului ţiţeiului. Am luat în calcul un curs de 3,1 lei pentru dolar şi 105 dolari pentru barilul de ţiţei. Prognozele diferă în general de realitate, pentru că este o volatilitate crescută în general, dată de factorii macroeconomici, politici. Mai este o problemă structurală în Europa, unde sunt puţine rafinării cu capacităţi mari. Noi suntem mici spre medii. Pentru comparaţie, în Orientul Mijlociu s-au deschis rafinării de 10 – 15 milioane tone pe an, iar cea mai mare este în India – 36 milioane tone pe an. În Europa nu sunt. OMV Viena are 10 milioane tone pe an, Burgas Lukoil are 8 milioane tone an. Aceste capacităţi mici înseamnă costuri unitare mari şi pe fondul supra capacităţii de rafinare. În România au rămas trei rafinării din zece. Un alt trend este că nu mai există piaţă regională. Marfa din India ajunge în Europa şi SUA. Vin vase mari cu 300.000 tone din India, se vând în Turcia şi în alte părţi”.
În viitor, grupul va investi în finalizarea pachetului de dezvoltare pentru îmbunătăţirea rafinăriei Petromidia. La jumătatea anului 2012 se va ajunge la 380 milioane dolari. Ghica a menționat și că obiectivul grupului pentru 2012 este eliminarea pierderilor și că afacerile Rompetrol se desfășoară în proporție de 60% în România și 40% pe alte piețe. „Suntem şi în Franţa şi în Spania, unde volumele sunt semnificative. Ponderea este în România undeva la peste 60%, iar restul pe celelalte pieţe plus export. Valoarea totală în 2011 a exporturilor realizate de Rompetrol Rafinare, Rompetrol Petrochemicals şi Rompetrol Gas s-a majorat cu peste 53% faţă de nivelul din 2010, până la 1,5 miliarde dolari”, a menționat oficialul Rompetrol.
Sursa: Agerpres