Răspunderea transportatorului aerian şi limitele compensării daunelor survenite în situaţia întârzierii sau pierderii bagajului transportat pe avion sunt reglementate, în principal, prin două acte normative internaţionale: (i) Convenţia adoptată la Montreal, la 28 mai 1999, pentru unificarea anumitor reguli referitoare la transportul aerian internaţional, ratificată de România prin Ordonanţa Guvernului nr. 107/2000 şi (ii) Regulamentul (CE) nr. 2027/97 privind răspunderea operatorilor de transport aerian, privind transportul aerian al pasagerilor şi al bagajelor acestora.

Regulamentul (CE) nr. 2027/97 a fost adoptat cu scopul de a pune în aplicare dispoziţiile relevante ale Convenţiei în fiecare dintre statele membre ale Uniunii Europene, pentru a stabili anumite dispoziţii suplimentare şi, totodată, pentru a extinde aplicarea dispoziţiilor Convenţiei la transportul aerian intern, efectuat pe teritoriul unui singur stat membru.

Codul civil român, ca drept autohton în materia răspunderii operatorului de transport aerian pentru pierderea sau întârzierea bagajului, conţine și el unele prevederi cu caracter general, care sunt subsumate reglementărilor europene și internaţionale.

Compania aeriană răspunde de la preluarea bagajului

Potrivit Convenţiei de la Montreal, compania aeriană este răspunzătoare pentru dauna survenită prin distrugerea, pierderea sau deteriorarea bagajului înregistrat, cu condiţia ca evenimentul care a provocat prejudiciul să fi avut loc la bordul aeronavei sau în perioada în care avea în grijă bagajul înregistrat. Cu alte cuvinte, răspunde pentru orice incident produs după înregistrarea pasagerului şi a bagajului, adică pe tot intervalul din momentul preluării bagajului de către compania aeriană şi până la restituirea sa către pasager.

Compania aeriană nu va fi însă ţinută răspunzătoare în măsura în care pierderea sau întârzierea au survenit din cauza unui defect al bagajului, calităţii sau viciilor acestuia, în atare situaţie răspunderea revenindu-i titularului pasager.

În plus, potrivit Convenţiei, transportatorul nu va fi răspunzător pentru întârzierea bagajului în alte două cazuri, şi anume: (i) dacă dovedeşte că el, prepuşii şi subcontractanţii săi au luat toate măsurile care se impun în mod rezonabil pentru a evita întârzierea sau că le-a fost imposibil să ia respectivele măsuri sau (ii) dacă dovedeşte că dauna a fost provocată sau favorizată de neglijenţa sau de altă acţiune greşită sau omisiune a titularului bagajului care reclamă despăgubirea.

În prima dintre cele două ipoteze, compania aeriană, dacă va face dovezile necesare, va fi exonerată de răspundere în întregime. În cealaltă ipoteză, scutirea de răspundere va putea fi totală sau parţială, după cum acţiunea sau omisiunea titularului bagajului a provocat dauna întregime sau a contribuit în parte la provocarea acesteia.

Despăgubirile maxime sunt de aproximativ 5.100 lei

Sumele maximale cu care pot fi despăgubiţi cei vătămaţi în situaţiile antemenţionate nu sunt deloc de neglijat, putând ajunge la cel mult 1.000 Drepturi Speciale de Tragere („DST“) pentru fiecare pasager în parte. Moneda DST reprezintă o monedă virtuală etalon, emisă de către Fondul Monetar Internaţional încă din anul 1969 ca înlocuitor al aurului şi se calculează în prezent printr-un raport al valorilor primelor patru valute majore (dolarul american, euro, yenul japonez și lira sterlină). În prezent, 1 DST reprezintă aproximativ 5 lei.

Ca atare, suma care poate fi acordată ca despăgubire pentru prejudiciile suferite ca urmare a pierderii sau întârzierii bagajului este aproximativ 5.100 lei (1.200 euro).

Cazurile în care limita maximă poate fi depășită

Pentru a obţine o sumă mai mare însă, este nevoie ca, în momentul înregistrării şi predării bagajului către transportator, să fie înregistrată o declaraţie specială privind interesul în livrarea la destinaţie, corelativ cu plata unei taxe suplimentare, potrivit politicii tarifare a fiecărei companii aeriene. În acest caz, transportatorul va fi răspunzător până la concurenţa sumei declarate.

De asemenea, plafonul impus de Convenţie şi Regulament nu va fi aplicat, iar răspunderea companiei aeriene va subzista şi pentru o sumă mai mare decât limita menţionată în situaţia în care sunt dovedite cumulativ două împrejurări. Prima dintre ele: prejudiciul să fi survenit ca urmare a unei acţiuni sau omisiuni a transportatorului, a prepuşilor sau subcontractanţilor acestuia, realizate cu intenţia de a provoca dauna sau dintr-o imprudenţă gravă. A doua: ca prepuşii sau subcontractanţii transportatorului să fi acţionat în cadrul atribuţiilor lor de serviciu.

Compania aeriană nu poate impune limite de răspundere mai mici decât cele prevăzute de Convenţie sau Regulament. Potrivit Regulamentului, transportatorul poate stipula în contractul de transport doar limite de răspundere mai mari decât plafonul de 1.000 DST sau chiar nici o limită de răspundere, urmând ca, în această din urmă situaţie, răspunderea sa să fie nelimitată.

Corolar al acestei interdicţii, ca un mijloc de protecţie a pasagerilor, Convenţia invalidează orice clauze contractuale adoptate de companiile aeriene şi care au ca finalitate exonerarea acestora de răspundere sau stabilirea unui plafon mai scăzut decât cel de 1.000 DST.

 

Procedura pentru valorificarea dreptului la despăgubire

Primul pas pentru a obţine despăgubiri ca urmare a pierderii sau întârzierii bagajului din culpa companiei aeriene este depunerea la aeroportul de destinaţie, imediat după sesizarea incidentului, a unei reclamaţii privind incidentul intervenit (engl. property irregularity report / form) în care să se menţioneze datele de identificare ale deţinătorului bagajului, ale zborului, reşedinţa temporară în care deţinătorul se află în localitatea de destinaţie şi la care poate fi contactat, durata şederii în această locaţie, precum şi o scurtă descriere a bagajului pierdut sau întârziat (dimensiuni, culoare, model, greutate şi alte particularităţi).

Parcurgerea acestei formalităţi este foarte importantă având în vedere faptul că, în lipsa ei, nu vor putea fi cerute niciun fel de despăgubiri, pentru că se va considera că bagajele au fost primite în bună stare şi în conformitate cu documentul de transport.

Pentru solicitarea efectivă a despăgubirilor este necesară o formalitate suplimentară, respectiv o reclamaţie ulterioară adresată în scris transportatorului în termen de 7 zile în caz de deteriorare a bagajului şi de 21 de zile în caz de întârziere a bagajului, în ambele cazuri de la data la care bagajul a fost pus la dispoziţia pasagerului.

Dacă transportatorul recunoaşte pierderea bagajului sau dacă bagajul nu a sosit la destinaţie în termen de 21 de zile de la data la care ar fi trebuit să sosească, pasagerul este îndreptăţit să îşi exercite împotriva transportatorului drepturile care decurg din contractul de transport.

În măsura în care transportatorul nu dă curs reclamaţiei sau suma oferită diferă de cea pretinsă, în termen de cel mult doi ani de la data sosirii la destinaţie, persoana prejudiciată va putea introduce pe rolul instanţei de judecată o acţiune în răspundere în care să reclame refuzul companiei de transport aerian de a o dezdăuna pentru culpa în pierderea sau întârzierea bagajului.

 

Articol realizat de Tudor Alexandru Crăciun,
Avocat colaborator al Ţuca Zbârcea şi Asociaţii

Te-ar putea interesa și: