În partea de Vest se află Bazinul Sichuan, fertil, dar complet închis. Suprafaţa totală a centrului Chinei (inclusiv Sichuan şi Chongqing) se întinde pe aproximativ 1,63 milioane de kilometri pătraţi, adică este mai mică decât statul american Alaska, dar acolo trăiesc 500 de milioane de oameni, adică aproape cât populaţia Statelor Unite şi a Braziliei la un loc, scrie agenţia americană de informaţii şi analiză Stratfor.
Spre deosebire de Statele Unite, care se bucură de depresiuni mari, uşor de străbătut şi conectate printr-un sistem unic de navigaţie, aşezarea geografică a provinciilor centrale din China (Hunan, Hubei, Shanxi, Anhui, Jiangxi şi Henan) este robustă şi extrem de diversă. Tocmai această dispunere a făcut dificilă unificarea Chinei dintotdeauna. Chiar şi în ziua de azi, în pofida eforturilor Beijingului de a îmbunătăţi infrastructura de legătură dintre regiuni, aceste provocări continuă să existe.
Nu numai că centrul Chinei include o varietate de sub-regiuni geografice, dar diviziunile interne din cadrul mai multor provincii fac dificilă până şi integrarea la nivel local. Cele mai multe dintre provinciile chineze au structuri economice extrem de dezechilibrate, motiv pentru care aproape toată industria secundară (cea care transformă materiile prime în bunuri) este centrată în jurul unui singur oraş sau a unui grup mic de oraşe, de obicei de lângă apă.
Acest dezechilibru nu este specific numai regiunilor din centrul Chinei. Şi economiile provinciilor de pe coastă sunt la fel de concentrate pe centrele industriale precum Shanghai, Shenzhen şi Wenzhou. Dar în centrul Chinei problema este agravată de distanţele mai mari, atât din interiorul regiunii, cât şi dintre ea şi coastă – inima economiei chineze. Analiza a fost publicată cu permisiunea Stratfor. Capital este partener Stratfor în România
