Atunci cand toate cifrele pentru anul trecut au in fata semnul minus, intelegi, oricine ai fi, ca avem de-a face cu o prabusire. Dezastrul vine mai ales din economia de stat, al carei declin a tras in jos toti indicatorii. Singura veste buna este legata de relativa crestere a firmelor private, care au compensat cat de cat caderea.
Afundati in scheme si strategii menite sa aduca economia pe o oarecare linie de plutire, guvernantii au omis o informatie esentiala. Cifrele CNS arata cat se poate de clar ca firmele private au castigat net in fata intreprinderilor de stat. Doua treimi din economia romaneasca se afla, in acest moment, in maini private. Procentul creste in fiecare an, in ciuda piedicilor puse de sistemul legislativ si birocratic sau de administratia de stat care nu intelege, nici dupa zece ani, principiile care stau la baza unui management performant. Victoria este aproape inutila, pentru ca multe firme sunt sortite pieirii in actualul mediu de afaceri.
Studierea acestei realitati ar fi trebuit sa stea la baza strategiei de dezvoltare elaborata de Guvern. Sa alcatuiesti o strategie pornind de la banii institutiilor internationale este, asa cum s-a demonstrat, gresit. Momentul sosirii banilor este cel putin incert si, oricum, rezultatele investitiilor realizate din banii respectivi se vor vedea abia peste ani.
Sa te preocupi doar de soarta asa-numitilor investitori majori este la fel de gresit. In dorinta lor de a pune mana pe banii strainilor, guvernele de pana acum au dat gres de doua ori: au indepartat toti strainii incalcandu-si promisiunile si au eliminat total din calcule investitorii romani. A treia lectie ar fi legata de faptul ca facilitatile nu fac doi bani in fata incoerentei legislative. Oamenii de afaceri americani si apoi cei germani au declarat clar ca nu mai au incredere in aceasta tara in care una se promite si alta se face. Deci, Romania nu se poate baza pe banii lor. S-ar putea baza insa pe cei peste 200.000 de intreprinzatori din tara care se zbat acum sa supravietuiasca unui mediu mai mult decat ostil. Pe tarabagiul din piata Matache care viseaza sa aiba propriul aprozar, dar nu poate din cauza avizelor si a nenumaratelor fonduri speciale. Pe micul producator de scaune care nu se poate dezvolta pentru ca nici o banca nu vrea sa-l crediteze, preferand sa imprumute statul cu dobanzi astronomice. Acestia sunt sansa de dezvoltare a economiei, dar nimeni nu-i asculta. Strategia pe termen mediu nu face doi bani daca nu tine cont de ceea ce se intampla cu miile de marunti oameni de afaceri care duc in spate economia.