Mergând să-l curteze pe Donald Trump de la Washington, președintele polonez, aflat în campanie, a sperat să profite de cearta germano-americană. El a primit doar promisiuni vagi, scrie Le Monde.

Doi președinți în plină campanie electorală, cu afinități politice asumate, s-au întâlnit miercuri, 24 iunie, la Casa Albă. Pentru unul, polonezul Andrzej Duda, problema era urgentă: alegerile au loc duminică și, dacă va conduce sondajele pentru un al doilea mandat, va trebui să înfrunte, potrivit tuturor probabilităților, în turul doi din 12 iulie, un candidat al opoziției care, deși a intrat târziu în cursă, se dovedește a fi un adversar periculos. Pentru celălalt, Donald Trump, termenul limită, 3 noiembrie, este puțin mai îndepărtat, dar acesta tocmai aflase cu consternare, în momentul în care l-a primit pe invitatul polonez, rezultatele celui mai recent sondaj de opinie care îi acordă contracandidatului său democrat, Joe Biden, 50% din intențiile de vot, faţă de 36% pentru el.

Chiar dacă voturile diasporei poloneze din Statele Unite nu vor fi de prisos pentru Donald Trump, cel care a avut cel mai mult de câștigat din această vizită organizată în grabă a fost, evident, președintele Duda. El este primul lider străin care a călătorit la Washington de la începutul pandemiei Covid-19; pentru el, beneficiul potențial al acestei vizite-fulger la Casa Albă a fost net superior daunelor colaterale ale procesului de interferență a unei puteri străine, în ultima etapă a campaniei, căruia nu i s-a putut opune.

Cu toate acestea, în afară de fotografia sa alături de președintele Statelor Unite, întotdeauna eficientă în faţa unui electorat polonez hotărât atlantic, Andrzej Duda s-a întors cu mâna goală la Varșovia. Nu a obţinut anunțurile așteptate, el care s-a oferit în 2018 să denumească „Fort Trump”o viitoare bază americană din Polonia. Trump a rămas foarte evaziv în ceea ce privește numărul militarilor americani pe care este dispus să îi trimită ca întăriri în Polonia: „Urmează să ne reducem contingentul în Germania”, a spus el. Unii soldați se vor întoarce acasă, alții vor pleca către alte destinații. Polonia ar putea fi una dintre ele”. Ca angajament ferm și precis, se putea şi mai bine.

Președintele american a fost cuprins brusc de un acces de raționalitate? Obsedat de la începutul mandatului său de resentimentele sale faţă de excedentele comerciale ale Germaniei, el a criticat Berlinul pentru bugetul său de apărare insuficient și pentru gazoductul Nord Stream 2, care trebuie să transporte gazul rusesc în Europa. Ca pedeapsă, Trump a anunțat recent retragerea – fără a stabili nici termenul și nici modalităţile – a 9.500 de militari din contingentul american staționat în Germania și plafonarea sa la 25.000 de soldați. Președintele polonez a tresărit la acest anunț, în speranța transferării unei părți din aceste trupe din Germania în Polonia.

Poate că Donald Trump a sfârșit prin a asculta criticile Congresului și ale unor oficiali ai Pentagonului, care știu că bazele lor în Germania nu sunt doar pentru protejarea țării respective: sunt foarte utile altor forțe americane dislocate în altă parte. De asemenea, ei știu că acordurile de extindere NATO, în special în Polonia, prevedeau crearea de noi baze în apropierea graniței rusești. Plecând să-l curteze făţiş pe un Donald Trump în dificultate, sfidând solidaritatea europeană, președintele polonez și-a cam distrus reputația în Uniunea Europeană.

De asemenea, el a fost nevoit să respecte un ordin tardiv al secretarului general al NATO, preocupat să mențină întreaga prezență americană în Europa. Pe scurt, o vizită electorală nu foarte glorioasă.