In 2002, Rusia va recolta beneficiile unei recunoasteri internationale in crestere, datorita dovezilor de prietenie si a faptului ca se poate conta pe ea, cu toate ca majoritatea problemelor ascunse ale tarii vor ramane nerezolvate.
Presupunand ca dl Putin isi indeplineste promisiunile in privinta luptei impotriva terorismului si nu irita targuindu-se prea tare, plata va fi o noua disponibilitate a Bruxelles-ului sa asculte temerile Rusiei legate de expansiunea
NATO si a Uniunii Europene. In mod deosebit, Rusia va fi intr-o pozitie buna pentru a negocia dur viitorul Kaliningradului, o provincie saracita, situat, intre Lituania si Polonia. Va fi o intelegere de rasunet, poate chiar un tratat intre NATO si Rusia. La conferinta NATO la nivel inalt din noiembrie, Alianta va avea o atitudine retinuta in discutiile privind integrarea republicilor baltice – Estonia, Letonia si Lituania – si a altor state est-europene.
Dl Putin va cheltui mult timp si efort ingrijorandu-se de enorma sa popularitate tot mai fragila. Majoritatea rusilor cred ca face ce poate mai bine ca lucrurile sa se imbunatateasca. Dar reformele reale – de exemplu, in companiile de utilitati publice ineficiente si incompetent conduse – vor fi penibil de incete. Reactia la vestile rele va ramane o dorinta puternica de a amuti mesagerul: mass-media din Rusia va sta, in 2002, sub un control strict dar discret.
In 2002, sindicatele vor considera viata foarte grea, prinse intre membrii furiosi si un nou cod al muncii, care restrictioneaza foarte drastic libertatea de protest.
Daca pretul petrolului se mentine la peste 20 de dolari barilul, economia Rusiei va supravietui. Acum, cativa oameni de afaceri rusi sunt competitivi si, in 2002, mai multi li se vor alatura. Totusi, multi sunt inca protejati de reala competitie de catre o retea de relatii nevazute si neoficiale.
In Rusia, in ultimii doi ani, s-a generat multa bogatie. Fara dubiu este capitalista si vestica. Economia va avea o rata marginala a taxelor corporative foarte scazuta, de numai 24%, si, in sfarsit, oamenii isi vor plati impozitele. Oricum, majoritatea capitalului strain va sta deoparte, avand in vedere ca tara pare o piata inerent ostila. Prin contrast, capitalul rusesc se va intoarce din exilul sau secret prin Europa si America. Cele mai promitatoare mari companii vor incepe sa fie vandute investitorilor straini: 2002 va fi anul cand o companie straina de petrol va cumpara una ruseasca cu cash. Aceasta va face miliardari din tinerii hoti, norocosi din Partidul Comunist care, in anii 90, au apucat halci din industria petroliera a tarii, au profitat din plin de ele si i-au jacmanit pe actionarii straini, pentru ca ulterior sa-si restructureze suficient companiile pentru ale face vandabile.
Dar, chiar mai rau decat aceasta, si faptul ca sistemul bancar este o mizerie, marea problema subterana va ramane reforma birocratiei: un cosmar intr-o tara imensa, care niciodata nu a cunoscut un guvern capabil. Din nefericire, aceasta poate fi o provocare prea dura, chiar pentru un om cu abilitatile considerabile ale dlui Putin.

Rusia se aliniaza lumii afacerilor

Rusia s-a saturat sa fie mereu lasata in afara lumii afacerilor. In 2002 va face tot ce-i sta in putinta pentru a accede la mai multe organizatii internationale. Unele dintre aspiratiile sale sunt doar himere, altele vor remodela insa modul in care se face politica in lume.
Pentru a avea un exemplu privitor la aspiratiile ei fezabile, nu trebuie sa privim mai departe de incercarile Rusiei de a promulga legi apte sa-i permita aderarea la Uniunea Europeana. Aderarea Rusiei nu se afla pe agenda de la Bruxelles, insa, in cazul in care ar avea loc, acest fapt ar impinge granita rasariteana a Uniunii pana la Pacific. Grav ar fi ca astfel s-ar muta centrul de putere intr-o anumita directie, ceea ce nici un membru al UE nu ar fi dispus sa accepte. Un semnal mai prietenos de bun venit va sosi insa dinspre Organizatia Internationala a Comertului. Cu siguranta, Rusia trebuie sa intreprinda ceva in legatura cu valoarea extrem de mica a investitiilor straine pe care le atrage – doar doua miliarde de dolari in 2002.
Inainte de atentatele teroriste din America, la Geneva exista sentimentul ca, dupa negocierile epuizante cu China, Rusia trebuie sa mai astepte. Modul politicos de a transmite Rusiei acest mesaj s-a tradus prin a-i cere sa-si revizuiasca legislatia, prea stufoasa si incalcita, pentru a participa la negocieri. Totusi, in 2002, multumita efortului sau de a sprijini razboiul Americii, Vladimir Putin ar putea
sa-si vada cererea luata in considerare mai devreme. Intrarea Rusiei in Organizatia Mondiala a Comertului in 2002 ar fi un miracol, dar aderarea pana in 2005 pare posibila. La vara, Putin va organiza la Moscova o intrunire a Organizatiei de Cooperare Shanghai, una dintre putinele organizatii in care el isi exercita influenta. Liderii din China si patru republici central-asiatice vor aborda ca teme de discutie comertul, lupta impotriva terorismului islamic si Afganistanul. Ideea originala care statea la baza organizatiei era sa creeze o contrapondere fata de America, atat in regiune, cat si in intreaga lume a afacerilor.
In 2002 insa, membrii intregii comunitati de afaceri vor fi prea ocupati sa sprijine America in zdrobirea teroristilor din regiune pentru
a-si mai aminti de asemenea „idei marete”. Dar dinspre Moscova nu va curge doar lapte si miere. China si Rusia au un mod aparte privitor la felul in care trebuie sa arate un regim post-taliban.

Golful
Desi intreruperile succesive ale productiei OPEC – fara sa mai vorbim de socul produs in urma terorismului la nivel global – au sustinut pretul petrolului, statele din Golf sunt in deajuns de constiente ca nu se pot bizui doar pe petrol pentru a crea locuri de munca si a furniza servicii populatiei lor aflate in crestere rapida.
Unele dintre cele mai inchise monarhii din lume se gandesc acum la reforme, deschizandu-si economiile – in special in sectorul petrolier – deopotriva capitalului si influentei straine. Arabia Saudita va trece un prag in 2002, cand, pentru prima data de la nationalizarea petrolului in anii ‘70, va permite majorari de extractie in sectorul hidrocarburilor, in cadrul unui plan de dezvoltare in valoare de 25 miliarde USD.
Cel mai ilustrativ exemplu de diversificare este Dubai, care va avansa prin dezvoltarea turismului, comertului, tehnologiei informatiei, a serviciilor financiare, pe masura ce rezervele sale de petrol se diminueaza. De asemenea, Bahrain isi va promova preemtiunea ca stat comercial. Programul de industrializare al Quatarului, care are la baza imensele rezerve de gaze naturale, va incepe sa dea roade de indata ce primele livrari de gaz natural lichid vor inlatura furnizorii rusi si mediteraneeni de pe piata europeana. Emiratele Arabe Unite se vor pune in miscare cu ajutorul proiectului, partial privat, Delfinul, care va lega terenurile bogate in gaze naturale ale Quatarului de pietele industriale din Abu Dhabi, Dubai si Oman. Aceasta este prima conducta importanta de gaze naturale transfrontaliera, un semn edificator pentru ceea ce va aduce aici viitorul.
Pe masura ce viitorul incepe sa se deschida, se vor deschide si regimurile politice autocratice. In Quwait, singura tara din regiune care are un parlament, parlamentarii vor castiga influenta in relatiile cu guvernul numit. Reformistul emir din Bahrain va lua seama la rezultatele de tip „un pas inainte si unul inapoi”, o consecinta a libertatilor limitate pe care le acorda. Quatarul se va ingriji de postul sau independent de televiziune, Al Jazeera, dand in acelasi timp un exemplu in privinta emanciparii femeilor.
Nimic din toate acestea nu va pune serios in incurcatura regimurile aflate la putere. Dar stabilitatea politica poate fi testata in lupta pentru putere, pe masura ce liderii in varsta sau cu probleme de sanatate din Arabia Saudita, Emirate si Irak isi vor transfera autoritatea unor succesori desemnati.r
Golful In cifrer
r
Crestere PIB %t2000t2001t2002r
Crestere PIBt2000t2001t2002r
Bahraint5,2t4,8t4,6r
Kuweitt4t2,1t2,6r
Omant4,7t5,8t4,5r
Quatart4,8t6,3t7,2r
Arabia Sauditat4,5t1,3t2,6r
EABt6t3t3,2r
Sursa: Economist Intelligence Unitr
r
Hong Kongr
Hong Kongul isi pierde lustrul. China, nu Hong Kong, produce acum haine, jucarii de plastic si aparate de radio pentru intreaga lume. Din vara anului 1997, cand turistii si jurnalistii s-au imbulzit sa vada r
spectacolul pus in scena la preluarea acestui teritoriu de catre China, locul si-a pierdut o mare parte din atractie si din interes. In 2002, chiar vizitatorii din China – pentru care orice loc in afara de casa este plin de culoare – vor prefera sa-si cheltuiasca timpul si banii in tari straine autentice, ca Tailanda sau Italia.r
Pentru a face Hong Kongul din nou interesant, guvernul cheltuieste o avere pentru un parc de distractii de gen Disneyland, cu atractii specific chinezesti. Parcul va fi amplasat in apropiere de noul aeroport lasat mostenire de englezii care au parasit Hong Kongul la preluarea teritoriului de catre r
China. Dar noul parc nu se va deschide mai devreme de anul 2005. Pana atunci, economia va trebui sa mearga inainte cu injectii de capital pentru finantarea deficitului, un obicei recent, de care guvernul a promis ca va scapa.r
Hong Kong ramane insa deosebit de patria mama China, prin liberalismul pastrat in anumite zone. Oamenii de aici pot inca sa caricaturizeze personalitatile politice in desenele pictate pe lampioane, pot aprinde lumanari si pot canta cantece democratice in Victoria Park, pentru a comemora masacrul de la Beijing, din piata Tien an Men, de la 4 iunie 1949 – activitate care este aspru pedepsita peste granita. Dar imparte cu China o traditie politica: alegerile masluite. In 2002, Tung Chee-hwa, un lider nepopular, va fi in mod cert „reales” de un comitet ai carui membri au fost selectati de catre cei sapte cei mai batrani oameni din Biroul Politic al Partidului Comunist din Beijing. r
Un alt obicei prost pe care Hong Kong-ul l-a capatat de la Beijing este publicarea de performante economice incredibile. In 2000, de exemplu, guvernul de la Hong Kong a raportat un fals: o crestere economica de 10,5%. Cifra nu evidentia o economie cu motoarele mergand in plin, ci o aberatie statistica strecurata neobservata in borcanele birocratiei: deflatorul PIB. Oficialii guvernamentali au promis ca deflatorul se va comporta rezonabil in anul urmator. Aceasta va insemna, de asemenea, cifre mult mai putin spectaculoase.r
r
Hong Kong in cifrer
r
Indicatorit2000t2001t2002r
Crestere PIB (%)t-0,2t2,6t2,6r
Inflatie (%)t-3,8t-1,4t1,2r
Cont curent (%PIB)t5,4t2,2t2,1r
Sursa: EIUr
r
r
Eduard Lucas