Înlocuirea poziţiei dominante a dolarului de o monedă digitală este o propunere care nu „poate decola”, susţine Daniel Dăianu, fost membru al Consiliului de Administraţie al Băncii Naţionale a României (BNR), într-un articol publicat pe blogul Opinii BNR.

Daniel Dăianu afirmă că economia SUA rămâne cea mai influentă în spaţiul global, cu o pondere de circa 20% din PIB-ul mondial; dolarul deţine mai bine de 60% din mijlocirea tranzacţiilor cu bunuri şi servicii în lume.

„Ai zice că este un dezechilibru flagrant, dar explicaţia rezidă, inter alia, în volumul tranzacţiilor financiare în raport cu cele comerciale şi încrederea în dolar ca monedă de rezervă. Fed-ul este banca centrală care emite moneda de rezervă a cărei supremaţie se vede când se caută zone de refugiu. Poziţia centrală a dolarului are origine în preeminenţa economică şi tehnologică a SUA, conturată încă înainte de al Doilea Război Mondial şi care a fost ranforsată de aranjamentele de la Bretton Woods (exista după război şi o mare ‘foame’ de dolari)”, notează economistul.

Potrivit oficialului BNR, luciul dolarului a fost afectat de ‘suprasolicitarea’ economiei americane (deficite bugetare mari ca urmare a operaţiunilor militare extinse), de ruperea legăturii de aur şi, mai ales, odată cu multipolarizarea economiei globale. La plângeri că Fed (banca centrală a SUA) nu ar ţine cont de efectele externe ale politicii sale, oficialii americani au dat un răspuns faimos: dolarul este moneda noastră şi problema voastră, menţionează Dăianu. Valéry Giscard d’Estaing, fost premier al Franţei, a vorbit chiar de „exorbitantul privilegiu” al dolarului. Dar întâietatea monedei americane are încă la temelie date fundamentale, susţine acesta.

„A produs de aceea, într-un fel, stupoare afirmaţia lui Mark Carney, guvernatorul Băncii Angliei, la recenta reuniune a bancherilor centrali de la Jackson Hole (Wyoming, USA), unde a susţinut că ar fi bine ca poziţia dominantă a dolarului să fie înlocuită de o monedă digitală; el a şi făcut o analogie ce a mirat poate mai mult, cu Libra, moneda digitală gândită de Facebook şi unele companii asociate. De ce cred că această propunere nu ‘poate decola’ voi căuta să explic mai jos”, spune Dăianu.

El susţine că există trăsături ale mediului internaţional actual care stârnesc mare îngrijorare şi ar veni în sprijinul ideii lui Carney: conflicte comerciale tot mai extinse, ‘devalorizări competitive’ utilizate ca arme comerciale, politici monetare subjugate de nevoia de a menţine ‘competitivitatea’ ratelor de schimb, implicaţii majore pentru economiile emergente ale programelor QE, efecte de contagiune care lovesc stabilitatea financiară judecată dincolo de graniţele naţionale.

Mark Carney a fost până nu demult şeful Financial Stability Board/FSB (Comitetul pentru Stabilitate Financiară), entitate creată în 2009 de G20, având menirea de a examina problemele de stabilitate financiară pe plan mondial. Carney este încă vicepreşedinte al Consiliului European pentru Riscuri Sistemice (ESRB), până la ieşirea efectivă a UK din UE. Este unul dintre cei mai experimentaţi bancheri centrali şi a fost unul dintre numele vehiculate pentru şefia FMI. Dar nu acreditările profesionale sunt prim argument pentru propunerea sa, ci evoluţii precum cele evocate mai sus. Intervine şi un alt fapt izbitor: Washington-ul este principalul protagonist al erodării multilateralismului în regimul economic internaţional, în ceea ce a mai rămas din sistemul Bretton Woods.

Dăianu consideră că este foarte dificilă realizarea ideii lui Carney şi menţionează că are în vedere câteva elemente de fond.

„Monedele într-o lume ordonată (nu de free banking), fie şi sub formă digitală (sunt bănci centrale care au în vedere emiterea de monedă digitală), au nevoie de o bază instituţională, care nu poate fi decât a unui stat (este şi motivul principal pentru care Libra nu are şanse să devină realitate chiar dacă se bizuie pe active formate din monede emise de băncile de rezervă şi alte active financiare solide; Care ar fi entitatea care să emită moneda digitală menită să ia locul dolarului ca piesă dominantă într-o nouă constelaţie de monede de rezervă? FMI emite SDR (Special Drawing Rights), care sunt monede de cont, acestea implicând, la rândul lor, monede efective de suport. Să admitem că FMI ar primi mandat (cine i-ar da mandatul? Ar accepta SUA aşa ceva?) să emită o monedă digitală, dar aceasta ar reclama, cred, două decizii cheie: a) un acord internaţional în acest sens (greu de realizat) şi b) transformarea FMI într-o cvasi-bancă centrală globală, care să aibă în spate sprijin necondiţionat din partea statelor participante”, afirmă Daniel Dăianu.

El spus că este de evocat aici ideea bancor-ului cu decenii în urmă. În timpul discuţiilor pentru construcţia sistemului Bretton Woods, Keynes (negociatorul principal al britanicilor) a intuit că vor apărea asimetrii mari în balanţele comerciale. Şi a venit cu ideea unei monede de cont, Bancor, care să ilustreze acumularea de dezechilibre şi corectarea lor prin intermediul unui mecanism de cliring; ţările cu surplus extern (exprimat în bancori), de la un anume prag, să fie obligate să se ajusteze prin aprecierea monedei proprii. Şi invers să se întâmple cu statele cu deficite care depăşesc anumite limite. Dar bancor-ul nu ar fi fost o monedă propriu-zisă, care să circule ca mijloc de schimb. Iar propunerea a picat întrucât era greu de pus în aplicare; s-a adoptat un sistem de cursuri fixe ajustabile.

Potrivit lui Daniel Dăianu, China nu ar putea fi ignorată într-o asemenea schemă având în vedere ponderea sa în economia globală şi ‘regionalizarea’ schimburilor comerciale în Asia. Deci, ar trebui să existe un acord care să includă toţi marii actori din economia globală (G20 poate fi un precedent ca forum de dialog). Euro poate oferi o analogie ca monedă sintetică, dar el implică renunţarea la monede proprii şi cere aranjamente instituţionale inimaginabile la scara economiei globale. Euro însuşi are probleme de incompletitudine ca design şi este frământat de dezechilibre interne. Zona euro nici nu beneficiază de un activ financiar comun (un safe asset) care să îi asigure robusteţe în momente de stres. Oare cine ar emite un ‘activ sigur’ (obligaţiuni) pe pieţele internaţionale denominat în moneda digitală propusă de Carney? O entitate internaţională care să emită moneda digitală internaţională, dar care ar fi aceasta?

De asemenea, Daniel Dăianu afirmă că pot fi aduse şi alte argumente care arată de ce ideea lui Carney nu ‘poate zbura’, cel puţin acum.

„Ideea în sine este ca o încercare de a scurtcircuita probleme de fond din economia globală: erodarea multilateralismului, răspândirea conflictelor comerciale, pierderea încrederii în capacitatea autorităţii publice de a gestiona economiile dezvoltate, slăbirea coeziunii sociale prin politici publice ce au accentuat inegalităţi sociale (a se vedea şi recenta declaraţie a peste 180 de CEOs ai unor mari companii care pledează pentru strategii care să ţină cont de toţi ‘stake-holderii’, nu numai de acţionari; vezi în The Economist din 24-30 august, ‘What companies are for’). Există impedimente de ordin principial şi operaţional pentru ca ideea lui Carney să se realizeze. Unde are el dreptate este că regimul internaţional al relaţiilor economice între state funcţionează din ce în ce mai rău, că se adânceşte fragmentarea şi proliferează evoluţii haotice, tot mai greu controlabile”, explică el.

În opinia sa, se impun eforturi mai mari pentru salvarea elementelor de multilateralism în relaţiile internaţionale, este nevoie de reînvierea spiritului de la Bretton Woods, este necesar ca, fără a fi subestimate considerentele geopolitice şi de securitate, relaţia între SUA şi China să fie gestionată pentru a se evita mari stricăciuni ce îi afectează pe toţi în lume, Washington-ul are sens să fie mai atent cu efectele politicilor sale în economia internaţională.

”UE poate juca un rol pozitiv în acest sens, dar trebuie să fie capabilă să îşi regleze problemele, care nu sunt mici, acasă”, mai spune economistul.

Te-ar putea interesa și: