România dispune de cele mai mari rezerve de gaze naturale din Europa Centrală și de Est, cu rezerve sigure de aproximativ 1.600 TWh. Doar că la o producție medie anuală de 11 miliarde metri cubi, luând în considerare declinul anual constant de 5% al rezervelor sigure și rata înlocuire de 80%, rezervele actuale se vor epuiza în mai puțin de 14 ani. De mai bine de 10 ani, autoritățile române au încercat și promovat diverse proiecte prin care să ne reducem dependența de importurile de la Gazprom, însă fără succes. Proiectul Nabucco a murit, gazele de șist de asemenea, cu toate că în raportul Energy Information Administration (EIA) din anul 2013 se estima că România ar deține resurse considerabile de gaze de șist, ocupând locul al treilea în Europa, cu un potențial de aproximativ 14.882 TWh resurse exploatabile. Astfel, rămânem în continuare dependeți de importuri. Ce-i drept în ultimii doi ani importul de gaze a scăzut semnificativ, anul trecut importurile reprezentând sub 9% din consumul de gaze. „Nu ne hazardăm să spunem că nu mai avem nevoie de gazul rusesc“, declară reprezentanții BCR. 

Liberalizare făcută pe jumătate

Cert este că gazul rusesc are un preț cuprins între 350 și 390 de dolari/1.000 mc (105-123 lei/MWh), în timp ce gazele din producția internă vândute de producători către furnizori aveau, în octombrie 2014, un preț de doar 53,3 lei MWh, conform ultimelor rapoarte ANRE. Liberalizarea va duce la creșterea prețurilor gazelor din producția internă la o valoare cât mai apropiată de prețul gazelor importate. Acest lucru înseamnă o dublare a facturii plătite de consumatorii casnici. Când se va ajunge la paritate? Nu se știe, deocamdată. România a solicitat instituțiilor europene o prelungire a termenului pentru alinierea prețurilor. Cert e că liberalizarea se va realiza în următorii ani și pentru consumatorii casnici.

Piața a fost liberalizată complet pentru toți consumatorii, cu excepția populației, până la 31 decembrie 2014. „Liberalizarea pentru consumatorii non-casnici, cei 170.000 de IMM-uri, a fost un real succes: preţurile nu au crescut dincolo de ultimul nivel al preţurilor reglementate, aproape 12% dintre consumatori şi-au schimbat furnizorul, şi încă 30% şi-au renegociat contractile“, se arată în raportul „Liberalizarea pieţei de gaze în România: mai multe oportunităţi decât riscuri“, realizat de Otilia Nuțu, expert pe probleme energetice și infrastructură în cadrul Expert Forum (EFOR).

„Lumea nu a observat că preţurile au crescut chiar fără liberalizarea pieţei: de pildă, în 2014, tarifele de distribuţie au crescut cu 30%-40%, tarifele de reţea reprezentând 30%-35% din preţul final la consumator“, susține Otilia Nuțu. Așa cum se poate observa și din imaginea alăturată, aproximativ jumătate din prețul final plătit de consumatorii casnici reprezintă prețul efectiv al gazului (coșul de gaz intern și import), iar cealaltă jumătate înseamnă tarifele de distribuție (33%), de furnizare (11%) și cel de transport 7%. În cazul consumatorilor industriali, categorie la care liberalizarea a fost realizată integral de la 1 ianuarie 2015, tariful de distribuție înseamnă doar 20% din prețul total, iar cel de furnizare doar 7%.

Mai mult oportunități decât riscuri

Potrivit Otiliei Nuțu, liberalizarea nu a generat haosul aşteptat în piaţă. În total, circa 12% dintre consumatorii care nu-şi exercitaseră dreptul de eligibilitate au făcut-o în perioada noiembrie 2014 – 15 ianuarie 2015. În aceeaşi perioadă, 23% din clienţii E.ON şi 39% din clienţii GDF şi-au renegociat contractele cu furnizorii existenţi. O piaţă liberalizată înseamnă că îţi vei putea schimba furnizorul de gaze exact ca pe operatorul de telefonie. Nu contează că gazul vine prin reţea: tarifele de reţea sunt reglementate, administratorii reţelelor sunt obligaţi să asigure accesul oricărui producător şi furnizor de gaze.

Liberalizarea pentru consumatorii casnici, conform specialistului pe probleme energetice al EFOR, se poate face găsind o soluţie ţintită clar pentru consumatorii cei mai săraci în condiţiile în care actualul sistem de preţuri reglementate redistribuie de fapt subvenţia tocmai către cei mai bogaţi consumatori.  „Cei mai bogaţi 20% dintre consumatorii casnici primesc 38% din subvenţie, în timp ce cei mai săraci, 20% din populaţie, beneficiază de doar 6% din subvenţie“, se arată în raportul EFOR.

Pe de altă parte, Nuţu susţine că, dacă se dorea, se putea face liberalizarea integrală a pieţei, dar acest pas nu a fost făcut din cauză că s-a dorit subvenţionarea marilor consumatori industriali din industria chimică şi de îngrăşăminte.

Otilia Nuţu spune că varianta cea mai simplă pentru noul calendar ar fi ca, pentru toţi consumatorii casnici, primii 2.000 metri cubi (mc) consumaţi pe an să fie la preţul reglementat din prezent, iar ce depăşeşte să fie achiziţionat de furnizori din piaţa liberă. Cantitatea de 2.000 mc ar urma să scadă gradual până la zero în 2018.