Autorităţile de la Bucureşti au reluat discuţiile pentru înfiinţarea unei societăţi mixte Gazprom-Romgaz, pentru importul de gaze din Rusia, dar şansele realizării în condiţii avantajoase ale acestui proiect, reantamat în vara anului trecut de fostul ministru Codruţ Şereş, rămân reduse.

Proiectul societăţii mixte, care ar trebui să includă şi dezvoltarea unui depozit de înmagazinare a gazelor naturale la Mărgineni, în judeţul Bacău, a fost pus pe tapet prima dată în 2001, însă discuţiile nu au dus la nimic concret până acum. Şi ar fi şi greu să se ajungă la o finalizare favorabilă pentru România, din moment ce importul de gaze naturale pe piaţa românească este intermediat tot de Gazprom, prin WIEE şi WIEH, prin urmare compania rusească câştigă de două ori, o dată prin livrarea gazelor, şi a doua oară prin perceperea comisionului de intermediere.

Distrigaz Nord, Distrigaz Sud şi Romgaz, principalii furnizori ai pieţei româneşti de gaze naturale au incheiat anul trecut contracte cu WIEE până în 2011 şi 2012. Potrivit Ministerului Economiei şi Comerţului, aceste contracte prevăd un preţ final de achiziţie a gazelor naturale de 280 de dolari pe mia de metri cubi. Ce şanse ar fi ca prin înfiinţarea unei noi societăţi de import, împreună cu Gazprom, România să beneficieze de contracte mai avantajoase? „Prin realizarea acestui proiect câştigăm, în primul rând, prin evitarea periodicităţii importurilor, şi apoi prin faptul că Gazprom va plăti depozitarea gazelor“, spune, pentru Capital, Varujan Vosganian, ministrul economiei şi comerţului. El nu a dorit să facă o estimare a investiţiilor necesare pentru proiect, precizând că experţii celor două părţi discută în această săptămână pe marginea detaliilor.

Gazprom lucrează doar cu furnizori agreaţi, în general companii acţionari în societăţi mixte de import-export în care Gazprom este parte. Prin urmare, atunci când vine vorba de import de gaz din Rusia, Europa, şi implicit România, joacă cum îi cântă gigantul rus, iar în aceste condiţii este de presupus că societatea mixtă Romgaz-Gazexport (divizia de export a Gazprom) nu va fi o alternativă la importurile prin WIEE, ci doar o altă modalitate de a importa gaze naturale la acelaşi preţ impus de ruşi. Contactaţi de Capital pe tema înfiinţării acestei societăţi, reprezentanţii Gazprom nu au răspuns până la închiderea ediţiei. În orice caz, producţia internă de gaze naturale va scădea treptat pe parcursul următorilor ani, ca urmare a rezervelor limitate. La acest fapt se adaugă normele impuse de UE, de majorare, până în 2008, a preţului gazelor din producţia internă până la alinierea lui la preţurile europene, pentru a nu crea avantaje competitive companiilor româneşti. Aşadar, necesităţile de import vor creşte, iar producţia internă va scădea, deci există loc pe piaţă pentru mai mulţi operatori de import de gaze, bineînţeles agreaţi de Gazprom.

Oportunitatea a fost sesizată şi de Imex Oil, societate controlată de Conef, la rândul ei reprezentant al casei internaţonale de comerţ Marco, o afacere a de magnatului rus Vitali Matsitski. Principalul client al Conef şi Imex Oil pentru gazele ruseşti este Alro Slatina, la rândul ei deţinută de Marco Internaţional. Însă, companiile controlate de Matsitski ar putea să-şi extindă clientela. Reprezentanţii Conef nu au dorit să facă niciun comentariu legat de contractele de furnizare de gaze pe piaţa românească.

„România ar putea câştiga din proiectul Mărgineni pentru că întotdeauna obţii un preţ mai bun când elimini intermediarii. În plus, deschiderea unei relaţii comerciale directe atrage alte oportunităţi şi altfel negociezi preţul în aceste condiţii“, crede Constantin Tampiza, directorul general al Lukoil România. 

Ce câştigăm?

«Prin realizarea acestui proiect câştigăm, în primul rând, prin evitarea periodicităţii importurilor, şi apoi prin faptul că Gazprom va plăti depozitarea gazelor.»

Varujan Vosganian, ministrul economiei şi comerţului

Filiera rusă

Gazprom, cea mai mare companie de exploatare a gazelor naturale din lume şi a treia clasată în topul companiilor energetice de pe piaţa mondială, potrivit Fortune Global 500, a realizat anul trecut venituri de peste 37 de miliarde de dolari doar din exportul de gaze. Colosul rusesc controlează şi majoritatea importurilor de gaze româneşti, prin Wirom Gas şi WIEE. Prima este o societate în care acţionari sunt WIEE (Wintershall Erdgas Handelshaus Zug AG, Elveţia) şi Distrigaz Sud, iar cea de-a doua este deţinută 100% de WIEH (Wintershall Erdgas Handelshaus GmbH & Co), societate germană controlată în proporţii egale de Whinteshall şi Gazprom.