Lucru nemaivăzut în cei 33 de ani ai Republicii islamice. Doar în cursul zilei de luni (1 octombrie), rialul iranian a pierdut 17% din valoare, atingând cel mai scăzut nivel din istoria sa. O cădere spectaculoasă, calificată drept un "succes" de către purtătorul de cuvânt al Departamentului de Stat american. Pentru Victoria Nuland, această prăbuşire ilustrează "presiunea internaţională implacabilă şi din ce în ce mai reuşită pe care o facem asupra economiei iraniene". Luni seară, dolarul se schimba pentru 34.800 de riali, în loc de 24.600 de riali, în urmă cu o săptămână. Într-un singur an, moneda iraniană a pierdut peste 75% din valoarea sa.
"Această nouă prăbuşire confirmă explozia economiei iraniene", estimează economistul Fereydun Khavand (specialist în problematica economică a Iranului, la Centrul Maurice Hauriou de la Universitatea Paris Descartes). "Rialul iranian suferă astăzi din cauza unei scăderi considerabile a exporturilor de petrol iranian", asigură el. La 1 iulie, Uniunea Europeană a decis să pună punct achiziţiilor de petrol brut iranian, în urma refuzului Teheranului de a-şi suspenda controversatul program nuclear. Privată de clientul său european, care cumpăra 20% din ţiţeiul său, Republica islamică a asistat şi la distanţarea altor parteneri economici.
Sub presiunea Statelor Unite, India, Coreea de Sud, Japonia, Turcia şi chiar China şi-au redus considerabil achiziţiile de aur negru iranian. "Trezoreria americană le interzice acestor ţări să facă tranzacţii în dolari cu Banca Centrală Iraniană (BCI)", reaminteşte şi Thierry Coville (profesor de economie la Negocia-Advancia, autorul cărţii "Iranul, revoluţia invizibilă" apărută la Editura La Découverte), cercetător pe problemele Iranului la Institutul de Relaţii Internaţionale şi Strategice (Iris). Aceşti cumpărători încep deci să se îndrepte către piaţa irakiană, aflată astăzi în plină înflorire. "Această reducere a exporturilor iraniene a provocat prejudicii extrem de importante", subliniază Fereydun Khavand. "Cu doar un an şi jumătate în urmă, Iranul exporta 2 milioane de barili pe zi. Astăzi, acest volum a ajuns la 800.000 de barili pe zi."
O serioasă problemă pentru Republica islamică, care obţine 85% din devize din vânzările de petrol (Iranul este al doilea rezervor petrolier al lumii). Potrivit Fondului Monetar Internaţional (FMI), la sfârşitul anului 2011, guvernului iranian nu-i mai rămâneau decât 106 miliarde de dolari (82 de miliarde de euro, NDLR) rezervă în devize străine.
"În ritmul acesta, Iranul va pierde în fiecare an între 40 şi 50 de miliarde de dolari, în pofida cursurilor ridicate ale petrolului brut", estimează economistul.
Pierderi care golesc rezervele Băncii Centrale Iraniene (BCI), care are rolul de "a injecta" devizele pe piaţă, în scopul de a menţine echilibrul monedei iraniene.
Criza actuală este cu atât mai gravă cu cât ea vine să se adauge unei inflaţii deja galopante. De altfel, nivelul acesteia ar fi atât de ridicat încât guvernul iranian a încetat să mai publice rata oficială, care este deci blocată dramatic la 23,5%. În acest timp, majoritatea bunurilor de consum fiind importate din străinătate, în Iran preţul cărnii şi al orezului, ingrediente indispensabile bucătăriei iraniene, a crescut într-un an cu 48 şi, respectiv, 34%.
"Preţurile cresc în fiecare zi şi nu se opresc", le spune ziariştilor AFP Khosro, un pensionar care nu are altă soluţie decât să facă pe şoferul de taxi pentru a supravieţui până la sfârşitul fiecărei luni.
"Preţul pastei mele de dinţi, o marcă străină, s-a triplat în câteva luni. Voi fi nevoită să cumpăr un produs iranian. Dar şi preţurile acestora aproape că s-au dublat", se revoltă şi Maryam, o tânără iraniancă chestionată de AFP. În faţa lipsei de lichidităţi, în ţară s-a dezvoltat o veritabilă economie paralelă, ca în perioada războiului dintre Iran şi Irak. Deşi cursul de referinţă al dolarului rămâne fixat la 12.260 de riali, bancnota verde se vinde în Piaţa Ferdowsi din Teheran la preţuri care ajung până la 35.000 de riali. În ultima perioadă, pentru a stinge acest "incendiu", guvernul a pus la punct nişte "centre de schimb". Dolarii sunt puşi la dispoziţia importatorilor de bunuri, la un curs cu 2% mai mic decât cel de pe piaţa liberă.
"Această decizie nu a făcut decât să ratifice de facto existenţa unei pieţe negre şi să provoace mai multă panică", notează Fereydun Khavand. De când a fost anunţată, mulţi patroni şi comercianţi s-au năpustit asupra mărfurilor în devize, singura modalitate de a-şi finanţa importurile. La rândul lor, cei cu economii au luat cu asalt băncile pentru a-şi retrage economiile şi a le schimba în dolari, a căror valoare creşte neîncetat. Guvernul a încercat să-i sperie, avertizându-i în legătură cu circulaţia unor bancnote false, dar nimic nu a funcţionat.
De această contagiere nu sunt scutite nici clasele cele mai defavorizate, care beneficiau până acum de subvenţii guvernamentale consistente. Potrivit Associated Press, un manifest de nemulţumire ar circula în secret în uzinele şi magazinele din ţară. "O creştere vertiginoasă a preţurilor s-a constatat în cursul ultimilor ani, în timp ce salariile noastre nu au crescut decât cu 13% anul acesta.
Chiar dacă milioane de muncitori nu-şi mai pot plăti chiria lunar", spune documentul. Un muncitor iranian câştigă între 95 şi 220 de dolari pe lună, adică sub pragul sărăciei care este fixat la suma de 315 dolari (243 de euro) lunar. Petiţia ar fi strâns circa 10.000 de semnături înainte de fi adresată ministrului Muncii.
"Muncitorii nu se vor mulţumi să scrie petiţii", avertizează Jafar Azimzadeh, un muncitor militant întrebat de Associated Press. "Ei vor ieşi în stradă şi vor organiza alte acţiuni." Iranul ar putea fi teatrul unor noi manifestaţii populare pe fondul nemulţumirii sociale? În tot cazul, asta îşi doreşte ministrul israelian de Externe. "Manifestaţiile opoziţiei care au avut loc în Iran în iunie 2009 vor reveni cu mai multă forţă", a anunţat şeful diplomaţiei israeliene.
"În marile oraşe iraniene, domneşte astăzi cel mai mare dispreţ la adresa incompetenţei guvernului în gestionarea acestei crize economice", afirmă Fereydun Khavand. "Această furie ar putea declanşa o mişcare de protest generalizată împotriva regimului, în care, spre deosebire de mişcarea verde din iunie 2009, clasele cele mai defavorizate, afectate din plin de criză, ar putea, de această dată, să se asocieze cu clasele mijlocii."
Un scenariu în care Thierry Coville nu crede deloc. "Ţara, care trăieşte în criză după revoluţie, este obişnuită cu speculaţiile economiei sale şi cu rate mari de inflaţie", asigură el. "Societatea civilă iraniană este modernă. Ea şi-a arătat maturitatea ieşind în stradă în iunie 2009, fără a ajunge însă la haos. Deşi iranienii sunt porniţi împotriva sistemului, ei nu sunt pregătiţi să suporte o represiune." Pentru cercetător, sancţionând poporul iranian, occidentalii îi fac un serviciu lui Mahmud Ahmadinejad, permiţându-i astfel să impute "inamicului" proasta sa gestionare economică. De altfel, preşedintele iranian nu s-a înşelat acuzând marţi Occidentul că duce un "război" economic împotriva Iranului.
SURSA: RADOR