Festivalul de la Baia de Fier, organizat în cadrul Big Life Project, a adunat antreprenori, lideri, jurnaliști și profesioniști pentru o serie de dezbateri despre leadership, standarde înalte și responsabilitate publică. Invitat în ultima seară a rubricii „Vieți care inspiră”, Emil Constantinescu a vorbit nu doar ca fost șef al statului, ci ca martor la virajele geopolitice ale anilor ’90 – de la reconcilierile postcomuniste până la nașterea Parteneriatului Strategic România–SUA.
În această cheie, tema Republicii Moldova și a războiului din Ucraina a apărut ca o continuare firească a discuției despre demnitate publică, curaj și opțiuni fără echivoc.
„Moldova există pentru că Ucraina rezistă”
În viziunea lui Constantinescu, echilibrul de astăzi de la Chișinău este direct legat de reziliența militară și politică a Ucrainei. El a explicat că, dacă Rusia ar reuși să impună la Chișinău o conducere prorusă sau ar crea un cap de pod militar, Ucraina ar fi prinsă în clește la granița de sud-vest – o evoluție pe care Kievul „nu o va permite”. De aici, concluzia: supraviețuirea politică a Republicii Moldova depinde, în acest moment, de rezistența Ucrainei.
Constantinescu a legat acest diagnostic de direcția proeuropeană asumată la Chișinău și de apariția unei generații noi de lideri – formați, în parte, prin burse și programe educaționale susținute în România în anii ’90. „Ei sunt, astăzi, modelul de viziune, curaj și responsabilitate de care noi, în România, avem încă nevoie”, a punctat el.
Angajament simbolic și întrebare tăioasă pentru București
Partea cea mai provocatoare a discursului a fost angajamentul personal pe care Constantinescu l-a formulat, fără echivoc:
„Dacă rușii ar ataca Moldova… eu, în aceeași zi, m-aș duce în Moldova și, în mod simbolic, m-aș oferi ca voluntar.”
Fostul președinte a subliniat că nu vorbește despre trimiterea armatei române – România este membră NATO, iar astfel de decizii au cadrul lor – ci despre actul civic al unui român care refuză pasivitatea în fața unui posibil atac asupra unui stat românesc de limbă și cultură, aflat la frontiera estică a UE. „Voluntar poți să te duci”, a spus el, transformând fraza într-un test moral adresat publicului: „Ne ducem? Sau rămânem o țară de lași? Sau repetăm istoria de primul război mondial?”
Lecțiile istoriei: demnitate vs. pasivitate
Invocând episoade controversate din trecut – cedări fără luptă, aplauze pentru armate de ocupație, mineriada ca moment de cădere morală – Constantinescu a sugerat că demnitatea publică nu se câștigă o dată pentru totdeauna. Ea se exersează: prin alegeri grele, prin coerență între cuvinte și fapte, prin refuzul duplicitarului.
Mesajul lui s-a întors, astfel, la ideea centrală a serii: moralitatea publică poate deveni politică doar dacă liderii își asumă riscul unor decizii radicale atunci când contextul o cere – „cu Occidentul, fără întoarcere”, cum a rezumat propria opțiune din 1997.
Moldova–România: dincolo de retorică
Pentru fostul președinte, solidaritatea cu Republica Moldova trebuie să depășească „declarațiile de dragoste” și să se vadă în fapte: sprijin pentru instituții, programe educaționale, presă independentă, proiecte economice și conectivitate energetică și digitală. El a insistat că reziliența nu e doar militară, ci și civică și instituțională: „Instituțiile în care oamenii pot avea încredere sunt antidotul la propagandă și la panică.”
Ucraina ca „zonă-tampon morală”
Chiar dacă termenul nu i-a aparținut, sensul frazei „Moldova există pentru că există Ucraina” mută discuția din registrul strict militar în cel moral-politic: Ucraina apără, prin sacrificiul ei, nu doar propria suveranitate, ci și posibilitatea Moldovei de a-și continua parcursul european, iar România are datoria să vadă limpede această relație de interdependență.
Înapoi la noi: „Ne ducem?”
În final, intervenția lui Emil Constantinescu a funcționat ca un exercițiu de luciditate pentru București: când existența unui stat românesc de la est depinde de capacitatea Ucrainei de a rezista, ambiguitatea nu mai este o politică. Întrebarea lui – „Ne ducem?” – nu substituie decizia instituțiilor, ci apelează la fibra civică a fiecăruia: curajul de a te poziționa, fără mască, atunci când istoria îți bate la ușă.
În Ograda Bunicilor de la Baia de Fier, cuvântul-cheie al serii – demnitate – a primit, astfel, un conținut imediat: Moldova nu e doar „o cauză”, ci vecinul pentru care Ucraina plătește un preț și oglinda în care România e invitată să-și recunoască propriul curaj.
Evenimentul BLP Trends a fost organizat de Big Life Project și susținut de:
Simtel Group
Infinity Capital Investments
Asociația Română pentru Energie Verde și Dezvoltare Durabilă (AREVDD)
G Energy Solutions (GES)
ANT Energy
We Love Cars
Digital Work Force
Limitless
Conacul Olarilor
Asociația Ades Pentru Dezvoltarea Economiei Sustenabile
Conversația poate fi urmărită integral aici: YouTube – Live
