El este de părere că o eventuală ruptură a zonei euro este doar o chestiune de conjunctură şi, într-un material pentru MarketWatch, aduce argumente împotriva unor "mituri" referitoare la viitorul Uniunii Economice şi Monetare.
"Grecia este o ţară mică"
 
Grecia reprezintă 2,5% din totalul Produsului Intern Brut al zonei euro şi acest procent devine tot mai mic. Cu toate acestea, deşi surprinzător, este şi cea de-a opta mare economie din cei 17 membri ai uniunii monetare, reprezentând aproximativ două treimi din economia belgiană. Nouă membri ai UEM – Cipru, Estonia, Finlanda, Irlanda, Luxemburg, Malta, Portugalia, Slovacia şi Slovenia – au economii mai mici. Într-un fel, acest lucru explică de ce liderii UEM nu au permis ieşirea Greciei din zona euro: deocamdată, este "prea mare pentru a eşua".

"Angela Merkel militează pentru Nicolas Sarkozy în alegerile franceze, pentru că ea crede că acest lucru îl va ajuta să câştige"

Merkel nu l-a plăcut niciodată prea mult pe Sarkozy şi nici stilul său, dar ea este de părere că, oricine ar fi la conducerea Franţei, va ajunge la un fel de înţelegere cu Germania. Principalul motiv pentru care cancelarul german a decis să intervină în lupta pentru Palatul Elysée este pentru că ea vrea ca electoratul german să ştie că ei îi pasă de Europa, crede Marsh.

"Dacă Sarkozy câştigă alegerile, Franţa şi Germania vor fi unite, în cele din urmă, în eforturile de combatere a crizei"

Această credinţă nu poate fi adevărată, iar asta pentru că Sarkozy va supune pactul fiscal european unui referendum. De 60 de ani, Franţa a respins ideea de a renunţa la suveranitatea asupra chestiunilor bugetare în favoarea instituţiilor europene. În cazul în care Sarkozy câştigă alegerile, mai mult ca sigur el va rezista cererilor venite din partea nemţilor privind renunţarea la libertăţile bugetare.

"Creşterea inflaţiei germane, combinată cu deprecierile interne la periferia zonei euro, va ajuta la rezolvarea problemelor de competitivitate din Europa"

Această strategie pare să dea roade în Irlanda, unde guvernatorul băncii centrale a anunţat o reducere de 40% a salariilor, pentru a simboliza sacrificiile compatrioţilor săi pentru a ajusta competitivitatea naţională. Cu toate acestea, e puţin probabil ca Germania să genereze o inflaţie care să compenseze problemele de competitivitate existente în ţările din sudul zonei euro, consideră Marsh.

"Dacă va câştiga alegerile din 2013, Partidul Social-Democrat (SPD) din Germania, aflat în opoziţie, va introduce euroobligaţiunile"

Puţin probabil. Până în prezent, Angela Merkel se poate considera norocoasă că a primit sprijinul SPD privind asistenţa acordată zonei euro. SPD a criticat-o pe Merkel pe motiv că a făcut "prea puţin, prea târziu" şi a sugerat că obligaţiunile comune pentru zona euro, cu care cancelarul german nu este de acord, ar putea fi o soluţie. Cu toate acestea, în ultima vreme, liderii SPD au  subliniat că o asemenea generozitate din partea Germaniei, care ar pune banii contribuabililor în pericol, ar veni numai în anumite condiţii.

"Un guvern tehnocrat pe termen lung în Atena ar putea fi răspunsul la rugăciunile zonei euro"

Ministrul de Finanţe german Wolfgang Schäuble a sugerat că Lucas Papademos, premierul grec tehnocrat agreat de UE, ar putea rămâne în această funcţie pentru a continua munca bună, renunţând în timp la democraţie. Însă Germania este acum standardul de democraţie al continentului, comentează preşedintele Forumului Instituţiilor Financiare. După experienţele din secolul trecut – mai ales din Grecia în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial – Germania ştie ca nu poate suspenda sistemele democratice.

"Acordul de salvare şi restructurarea datoriei înseamnă că Portugalia a depăşit perioada dificilă"

Dacă într-adevăr credeţi asta, veţi crede orice, este de părere David Marsh. Acum, că statul elen a făcut presiune şi a obţinut rate mai mici ale dobânzii la creditele restructurate de la creditorii privaţi, Portugalia va face acelaşi lucru. Deloc surprinzător, presiunea internă asupra guvernului de la Lisabona este tot mai mare pentru a obţine termeni mai lejeri de la creditorii Portugaliei, decât austeritatea impusă în Grecia.

"Exporturile germane către ţările periferice ale Europei, privite ca pe un factor puternic de susţinere a economiei germane"

De fapt, ţările de la periferie devin din ce în ce mai irelevante pentru întreprinderile exportatoare din Germania. În primele nouă luni ale anului 2011, exporturile germane către Grecia au fost de 3,9 miliarde euro, către Irlanda 3,2 miliarde, Portugalia 5,4 miliarde de euro, iar către Spania 26,5 miliarde euro. Privind către cumpărătorii de bunuri germane cu cea mai mare creştere, vedem că, în aceeaşi perioadă, cifrele sunt mai mari: în Polonia 33,1 miliarde euro, Rusia 25,7 miliarde, Turcia 15,4 miliarde, China 47,8 miliarde euro. Indiferent de ce se întâmplă cu Uniunea Economică şi Monetară, această tendinţă va continua, apreciază Marsh.