Ca la noi, la nimeni, spunea, la sfârșitul lui ianuarie 2010, ministrul mediului și pădurilor, Laszlo Borbely, comentând despre povestea miliardului de euro pe care l-ar putea lua România vânzându-și certificatele de emisii de dioxid de carbon (CO2) primite prin alocare internațională, așa cum au primit alte 183 de state semnatare ale protocolului de la Kyoto.
La acea dată, n-avem „actele normative care să reglementeze tranzacționarea și valorificarea AAU-urilor (Assigned Amount Unit – n.red.)“.  Acum, avem „cadrul legislativ“, dar nu putem vinde surplusul de „aer curat“ pentru că, din august 2011, României i s-a suspendat dreptul de tranzacționare cu „carbon“ – prescurtarea pe care o folosesc brokerii -, pe motiv că Agenția Națională de Protecție a Mediului (ANPM) nu a inventariat corect emisiile de noxe din țară. Și e exclus ca interdicția să fie ridicată mai devreme de luna aprilie a acestui an.
„O echipă de revizuire a verificat, în octombrie, ce progrese am făcut în ceea ce priveşte întocmirea inventarului naţional de emisii de carbon și ne așteptăm ca luna aceasta să finalizeze un raport de țară. Fără el nu putem cere instalarea eligibilității. Sperăm ca cel mai târziu în aprilie, când se reunește următorul Comitet de Conformare al Protocolului de la Kyoto, să se ridice suspendarea“, explică Hortensia Dumitriu, din cadrul ANPM.

La alții s-a putut
Cu alte cuvinte, „la noi“, banii pe care statul i-ar putea încasa rămân doar o ipoteză de lucru, pe când „la alții“ – și nu e vorba aici doar de state mai funcționale ca România -, certificatele de CO2 au fost valorificate. În martie 2009, de exemplu, Ucraina vindea o parte din drepturile de a polua cu CO2 către Japonia, contra a 300 milioane de euro; a fost prima tranzacție de acest tip dintre două guverne. Până la tranzacția cu Ucraina, Japonia mai cumpărase de peste hotare, prin același mecanism internațional, echivalentul a 23,1 milioane de tone de gaze de seră.
Cum se scot bani din comerțul cu drepturi de emisie? Fiecare stat e obligat să se încadreze într-o „cotă de poluare“, adică o cantitate maximă de gaze de seră pe care o poate emite anual în atmosferă. Unele țări reușesc să se încadreze în limita admisă, altele o depășesc, iar altele sunt mult sub limita acceptată, pentru că n-au industrie; acesta din urmă e și cazul României, care își poate vinde, pe sute de milioane care n-ar fi nici inodore, nici incolore, cum e „marfa“ scoasă la vânzare, drepturile de a polua unei țări care și-a depășit cota.
Potențiali cumpărători? „Japonia, Belgia, chiar și Spania sunt țări care nu reușesc să-și reducă emisiile și cumpără astfel de certificate“, spune dr Ionuț Purică, expert pe energie și mediu în cadrul Academiei Române, adăugând că, până acum, Cehia, Polonia, Letonia și Slovacia au vândut deja, „aer curat“ de 3 miliarde de euro. De altfel, ministrul Borbely anunța, anul trecut, că „s-au început negocierile cu două firme japoneze pentru vânzarea de certificate, dar și cu guvernul spaniol“. A venit suspendarea, și odată cu ea au căzut și negocierile.
Pierderi „virtuale“ de 2 miliarde
„Marea noastră șansă să facem tranzacții a fost în 2009, așa cum au făcut cehii și ucrainenii. Am irosit-o. Nu e exclus ca după 2012 să nu ni se mai recunoască AAU-urile. Există o grămadă de semne de întrebare despre cum se va continua să se reducă emisiile“, explică Purică, referindu-se la faptul că anul acesta expiră acordul de la Kyoto, care ar urma să fie înlocuit cu o nouă înțelegere internațională, cea parafată în decembrie 2009, la Copenhaga. Totuși, „la summitul ONU din 2011, de la Durban, privind schimbările climatice, s-a insistat pentru prelungirea Protocolului după 2012“, continuă el.
George Brăiloiu, proprietarul KDF Energy, unul dintre puținii brokeri de certificate de carbon din țară, e mai tranșant: „E exclus să mai apucăm să vindem certificatele. Discuțiile au fost politice, s-au făcut mai mult pe la televizor. Am pierdut peste un miliard de euro din lipsa de pricepere a celor care au avut decizia“.
Într-adevăr, calculele analiștilor arată că, dacă România și-ar fi vândut, la începutul lui 2009, drepturile nefolosite de emisii, ar fi încasat 3,5 miliarde de euro. Între timp, prețul carbonului a scăzut, iar România continuă să piardă timp și bani. Câți? Dacă ar vinde cu un preț mediu de 4 euro/certificat cele 300 de milioane de certificate de emisii de gaze cu efect de seră, cât este surplusul României, Guvernul – care altfel caută cu disperare bani prin buzunarele românilor – ar putea câștiga 1,2 miliarde de euro, pe care i-ar putea investi în energii regenerabile, conform unei estimări a Ministerului Economiei. Și spre deosebire de banii de la FMI, nu sunt purtători de dobânzi și nici nu trebuie returnați.

100 euro/tonă este valoarea penalizării pe care o plătesc companiile care depășesc cotele alocate

Cine, cât, când
Piața certificatelor de emisii de dioxid de carbon are rădăcinile în 1997, când a fost semnat – de către 184 de țări, cea mai notabilă excepție fiind SUA – Protocolul de la Kyoto.
20/20/20 Denumirea sub care e cunoscută directiva UE care prevede reducerea cu 20%, până în 2020, a emisiilor de CO2 (față de 1990) și creșterea până la 20% a ponderii de energie regenerabilă în totalul produs în UE.
350 mil. tone Volumul de emisii poluante la care România are dreptul în perioada 2008-2012.
2012 Anul în care expiră prima perioadă de angajament a Protocolului de la Kyoto, prin care au intrat în circulație certificatele de CO2, care au o valoare variabilă, fiind tranzacționate pe burse ca ECX/ICE, Nord Pool și EEX, BlueNext, Green Exchange sau Climex.
100 mld. euro Valoarea pieței globale de tranzacționare a certificatelor în 2009, potrivit Point Carbon, firmă de consultanță citată de New York Times.

La cote admise
Opt societăți primesc peste jumătate din certificatele naționale:
71 mil. certificate
ArcelorMittal Steel Galați
34 mil. certificate
Complexul Energetic Turceni
28 mil. certificate
Complexul Energetic Rovinari
20 mil. certificate
Electrocentrale Deva
17 mil. certificate
Complexul Energetic Craiova-Ișalnița
14 mil. certificate
RAAN Sucursala Romag Termo
12,3 mil. certificate
Lafarge Ciment Medgidia
9,6 mil. certificate
Petrom SA Arpechim Pitești