Peste două miliarde de euro vor fi investite în următorii ani în depozite ecologice. Normele europene vor „scoate din circulaţie“ peste 230 de gropi municipale, dar ele vor trebui înlocuite. În plus, avem nevoie de incineratoare pentru deşeuri periculoase, de sisteme de colectare selectivă şi utilaje de tocat. Tot atâtea oportunităţi de a transforma deşeurile în profit.

„Violeta duce găleata la gunoi“, spune un vers dintr-un şlagăr al formaţiei Sarmalele Reci. Cântecul nu spune însă ce se întâmplă cu gunoiul mai departe. În viaţa de zi cu zi, drumul gunoiului este lung şi complicat. În Bucureşti, după ce este ridicat de maşini de la scara blocului, este dus la o staţie de sortare, unde deşeurile umede sunt separate de cele uscate. Mai departe, din cele uscate fierul este extras cu magneţi, iar cartonul şi plasticul sunt separate manual. În Râmnicu-Vâlcea, colectarea se face selectiv. Adică, Violeta nu duce o găleată la gunoi, ci are grijă să separe ea însăşi plasticul de hârtie şi sticlă.

 Odată cu creşterea consumului, a crescut şi numărul ambalajelor aruncate. Iar integrarea în Uniunea Europeană ne obligă să fim mai conştienţi de importanţa soluţionării problemei deşeurilor. Depozitele neconforme cu standardele europene vor trebui închise, iar în locul lor vor fi deschise altele noi, moderne. Din cele 252 de depozite de deşeuri municipale existente în România, doar 20 sunt conforme cu noile norme. Restul vor trebui închise şi, normal, înlocuite cu altele, care să respecte normele europene. Cum investiţia medie într-o groapă „europeană“ este de opt milioane de euro, înseamnă că în următorii ani se vor investi aproape două miliarde de euro doar în gropi de gunoi. Dar mai avem nevoie şi de incineratoare, de implementarea în cât mai multe oraşe a colectării selective, ceea ce urcă semnificativ valoarea investiţiei totale.

Avem doar şase incineratoare pentru deşeuri periculoase, din necesarul de opt, iar în ceea ce priveşte colectarea deşeurilor de echipamente electrice şi electronice, nu există nicio şansă să ne apropiem de ţinta negociată de România la Bruxelles, adică trei kg/cap de locuitor. Confruntându-se cu o criză ecologică, autorităţile italiene au vrut să ne trimită câteva mii de tone de deşeuri menajere, oferindu-ne, totodată, 110 euro pe kilogram de deşeuri preluate. Le-am refuzat, pe motiv că nu avem suficiente spaţii de depozitare şi reciclare.

În limbajul oamenilor de afaceri, toate acestea sunt oportunităţi de business încă nevalorificate. Conform reprezentanţilor Ministerului Mediului şi Dezvoltării Durabile, în sectorul gestiunii deşeurilor trebuie investite circa patru miliarde de euro până în anul 2017.

Sunt şi investitori care au mirosit oportunitatea. AVE Waste Management, una dintre cele mai mari companii de colectare şi depozitare a deşeurilor menajere în Europa Centrală şi de Est, a intrat pe piaţa românească în toamna anului trecut, şi astăzi deserveşte 300.000 de locuitori, dar şi 2.000 de clienţi din industrie şi comerţ. Reprezentanţii companiei anticipează că, până în 2015, vor acoperi două milioane de români, piaţa locală urmând să atingă 10% din totalul cifrei de afaceri a companiei la nivel mondial. „Am făcut un consorţiu cu AVE Waste Management, deoarece licitaţia era pentru construcţie şi exploatare a unui depozit ecologic“, ne-a explicat Cristian Idriceanu, administratorul-delegat pentru sucursala Swietelski România, filială a companiei germane cu acelaşi nume. „Noi nu suntem o firmă de salubritate, astfel încât am apelat la o companie de specialitate“, adaugă el, însă apreciază că sunt exagerate afirmaţiile potrivit cărora afacerile în acest sector au o profitabilitate uriaşă. „Investiţia nu se amortizează la fel de repede ca în retail, de exemplu, dar avantajul este că banii vin în mod constant. Dacă se respectă legea, nu se îmbogăţeşte nimeni peste noapte din asta, dar se trăieşte decent“, completează Idriceanu.

Electronicele, o afacere are va lua avânt în doi ani

Despre taxa verde şi obligativitatea colectării de către comercianţi a aparatelor vechi, la cumpărarea unuia nou, deja se ştie. Ce nu se ştie este că parte din ele se vor transforma în plăci termoizolante. „Pe o parte a fabricii intră computerul, şi pe cealaltă iese produsul finit: plăci termoizolante pentru faţadele exterioare ale clădirilor“, explică omul de afaceri Silviu Prigoană, cel care investeşte la Cernica 15 milioane de euro într-o fabrică de reciclare a electronicelor. „Este singura fabrică de acest tip în România. Cinci milioane de euro ne-a costat numai brevetul de invenţie, iar zece milioane vor fi investite în fabrică. Probabil, vom recupera investiţia în zece ani“, spune el, adăugând că vremea investiţiilor făcute azi şi recuperate mâine a trecut.

Valentin Negoiţă, preşedintele asociaţiei Eco Tic, asociaţia care se ocupă de gestionarea deşeurilor din domeniul IT&C şi al electronicelor de consum, ne-a declarat că mai este în derulare o investiţie pentru reciclarea elctronicelor la Buzău, de data asta în valoare de cel puţin cinci milioane de euro. „Afacerile vor lua amploare într-un an sau doi“, spune el. „Pentru început, colectarea trebuie să fie îndeajuns de bine pusă la punct, să se ajungă la tone. Pentru că nicio fabrică nu va putea lucra două zile din şapte, şi restul să stea“.
Când vine vorba de deşeuri industriale, companiilor din industria energetică, extractivă şi petrochimie ar trebui să li se aprindă un beculeţ în ceea ce priveşte tratarea şi managementul deşeurilor. Gestionarea, tratarea şi eliminarea deşeurilor industriale reprezintă o miză considerabilă pentru România, care se plasează astăzi printre principalii producători de deşeuri industriale şi urbane în Europa.

În anul 2005, România a produs peste 136 milioane de tone de deşeuri industriale. „Se caută ca deşeurile industriale să nu fie poluate cu substanţe organice. Eu iau orice deşeu, atâta timp cât nu-mi strică cimentul“, spune Ovidiu Crişu, director la firma Eco. Compania franceză Lafarge, producătoare de ciment, identifică posesorii de deşeuri şi stabileşte condiţiile comerciale de preluare a acestora, pentru a fi ulterior folosite în locul cărbunilor.
Colectează anual 60.000 de tone, pe care le valorifică energetic. În anul 2004, colecta 40.000 de tone, ceea ce, readus la prezent, face un business profitabil. Compania franceză intenţionează să preia anul acesta şi deşeuri urbane. În prezent, la fabricile din Hogiz şi Medgidia, unde s-au investit peste 2,5 milioane de euro, se face şi proba deşeurilor urbane. „Folosirea deşeurilor în industrie ajută la economisirea combustibililor, la reducerea emisiilor de gaze“ spune Crişu. Deşeurile industriale se oxidează şi generează căldură.

În cazul reciclărilor de automobile, programul „Stimularea înnoirii parcului auto naţional“ este mană cerească pentru „reciclatori“. „Cu siguranţă, «Programul Rabla» a influenţat pozitiv afacerea noastră. Vehiculele scoase din uz, colectate prin intermediul acestuia, reprezintă materia primă pentru shredderul (aparat de tocat, n.red.) pe care îl avem în dotare. Mai mult decât atât, cu ajutorul acestei instalaţii de «shredderizare» am reuşit să valorificăm aproximativ 82% din masa fiecărui vehicul uzat, un procentaj însemnat de material care reintră în procesul de fabricaţie“, ne-a declarat Cristina Anca Macovei, responsabil cu activitatea VSU (vehicule scoase din uz) la Romrecycling. Investiţiile desfăşurate de acest reciclator au depăşit opt milioane de euro, numai shredderul costând cinci milioane. „Shredderul este o investiţie profitabilă, nu numai pentru că este o instalaţie unică în această zonă, ci şi pentru că reuşim să valorificăm un procentaj foarte mare din deşeurile care intră în proces“, spune Bogdan Popoiu, director general al firmei Romrecycling.

Sună interesant? Investitorii care vor să valorifice o asemenea oportunitate trebuie să consulte mai întâi „Planul regional de gestionare a deşeurilor“, să vadă dacă proiectul se regăseşte între cele prevăzute în planul regional şi să consulte autorităţile locale şi cele de protecţia mediului.

Termoizolare din PC-uri


«Este singura fabrică de de reciclare a electronicelor în România. Cinci milioane de euro ne-a costat numai brevetul de invenţie, iar 10 milioane de euro vor fi investite în fabrică. Probabil, vom recupera investiţia în zece ani.»

Silviu Prigoană, fondator Rosal Group

47-3557-08_auto.jpgDeşeuri auto

PROGRAME Chiar dacă pentru reciclatori „Programul Rabla“ este un ajutor bine-venit, în restul anului afacerile se reduc considerabil: „Deocamdată, reciclarea VSU este o activitate temporară, comprimată într-un interval scurt de timp. În afara perioadei de desfăşurare a acestui program, fluxul de vehicule scoase din uz colectate este mult mai mic. Dacă „Programul Rabla“ ar fi extrapolat pe o perioadă mai îndelungată, sau dacă ar fi permanentizat, atunci, bineînţeles, afacerea ar deveni mult mai profitabilă“, declară reprezentanţii Romrecycling.

UNIC Această companie este singura din zona Bucureştiului care are în dotare un shredder de mare capacitate, ce poate toca aproximativ 85 de vehicule pe oră. Acest uriaş mecanism a avut un rol important în creşterea cifrei de afaceri a firmei Romrecycling, membră a grupului Trafigura, până la 130 milioane de euro în 2006, cu 50 milioane euro mai mult faţă de anul precedent. Investiţiile acestui reciclator au depăşit opt milioane de euro, numai shredderul costând cinci milioane de euro.

AMORTIZARE Investiţiile iniţiale sunt mari şi se recuperează în timp destul de îndelungat. Cu toate acestea, cei care au avut iniţiativa de a „se lupta cu gunoaiele“ au viitorul asigurat. Numărul mic de unităţi de colectare avizate, precum şi mulţimea de maşini care ar trebui casate, fac ca investiţiile companiilor de reciclare să fie extrem de rentabile.

47-3556-0809_periculoase.jpgDeşeuri periculoase

PROFIT România trebuie să deţină opt incineratoare pentru deşeuri periculoase, câte unul pentru fiecare euro-regiune. Sandu Popescu, vicepreşedintele Asociaţiei Române pentru Incinerarea Deşeurilor Periculoase, spune că în momentul de faţă ne lipsesc două – pentru Bucureşti şi Braşov. „Din câte ştiu eu, există intenţii pentru deschiderea unor astfel de centre. Investiţia într-un incinerator este de ordinul milioanelor, dar diferă mult în funcţie de capacitatea de incinerare“, explică el. Cantităţile de deşeuri periculoase care trebuie eliminate sunt foarte mari, dar generatorii ezită să scoată din buzunar banii necesari. „Ei încearcă diverse metode pentru a scăpa de aceste deşeuri, de la aruncarea lor în canale şi gropi de gunoi la depozitarea în diverse spaţii pe care le au. Foarte puţini sunt conştienţi de importanţa eliminării corecte a deşeurilor periculoase“, adaugă Popescu.

„Există zvonul că ar fi o activitate extrem de profitabilă şi, din acest motiv, au şi apărut tot felul de operatori pe piaţă“, spune Philip Rozopol, administratorul firmei Mondeco din Suceava, care se ocupă chiar cu incinerarea deşeurilor periculoase. „Este o activitate economică în mod cert profitabilă, dar nivelul profitului se încadrează într-un cuantum apreciat ca mic spre mediu.“ Mondeco funcţionează pe această piaţă din anul 2000, cu o capacitate de aproximativ 360 tone pe an. În anul 2006, a demarat o nouă investiţie, de aproape trei milioane de euro, care va fi finalizată la sfârşitul acestui an şi va avea o capacitate de 10.800 tone/an.

47-3559-08_industriale.jpgDeşeuri industriale

RECICLARE În perioada 2003-2007, producătorul francez de ciment Lafarge a coprocesat şi valorificat în cuptorul de ciment peste 120.000 de tone de deşeuri, iar anual colectează peste 60.000 de tone pentru a fi valorificate energetic.

INVESTIŢIA Lafarge pentru manipularea şi introducerea în cuptor a deşeurilor se ridică la peste 2,5 milioane de euro în două unităţi, bani ce vor fi recuperaţi într-un interval de timp mediu-lung.

POLUARE Companiile cu grad mare de poluare folosesc, pentru reducerea emisiilor de gaze, deşeuri industriale precum hârtie, textile, carton, anvelope uzate, petrol. În fabricile de ciment, de exemplu, deşeurile sunt introduse la o temperatură de aproximativ 2000 de grade Celsius şi au un timp de tratare de 5-6 secunde. Emisiile de gaze acide sunt neutralizate de materiile prime alcaline. Valoarea energetică se recuperează integral. Nu generează cenuşi sau zguri şi nu necesită depozitare. Există deşeuri cu calciu, fier şi aluminiu. Se caută ca acestea să nu fie poluate cu substanţe organice. O parte din deşeurile calorice intră în cuptor, se oxidează şi generează căldură eliminând astfel folosirea cărbunelui.

ROMÂNIA se plasează printre principalii producători de deşeuri industriale şi urbane din Europa. În anul 2005, ţara noastră a produs peste 136 milioane de tone de deşeuri industriale. Se caută ca aceste deşeuri să nu fie poluate cu substanţe organice.

47-3558-08_electronice.jpgDeşeuri electronice şi electrocasnice

COLECTARE În cazul electronicelor şi electrocasnicelor, problemele apar după colectare, când „nu prea are cine să le preia“, spune Daiana Tănăsescu, sef serviciu protecţia mediului Poliţia Comunitară Sector 2.

COFINANŢARE În prezent, Primăria Sectorului 2 are un al doilea depozit, realizat cu bani din fonduri europene de mediu, în valoare de peste patru miliarde de lei vechi. 60% din finanţare a venit din fonduri de mediu de mediu, restul de 40% din buzunarul administraţiei sectorului 2. Calculatoarele se separă de restul aparatelor, frigiderele şi alte electrocasnice ajungând în alte containere. Depozite pentru acest tip de deşeuri mai există şi în sectoarele 3 şi 4.

47-3554-0809_p0124910020h.jpgFonduri europene pentru mediu

AJUTOR Programele de mediu din România vor beneficia, în următorii şapte ani, de o finanţare consistentă de la bugetul Uniunii Europene. În total, în intervalul 2007-2013, vor fi alocate circa 4,5 miliarde de euro, din care 312 milioane de euro sunt repartizate pentru acest an. Banii pot fi accesaţi prin intermediul Fondului European de Dezvoltare Regională (1,2 miliarde de euro) şi al Fondului de Coeziune (3,3 miliarde de euro). Beneficiarii sunt autorităţile publice centrale, locale şi regionale, companiile şi ONG-urile. Ministerul Mediului şi Dezvoltării Durabile este autoritatea de management pentru fondurile destinate acestor proiecte. Totalul costurilor estimate pentru implementarea acquis-ului comunitar de mediu în perioada 2004-2018 (ultimul an acordat ca perioadă de tranziţie pentru implementarea tuturor prevederilor acquis-ului comunitar de mediu) este de circa 29,3 miliarde de euro.

 

47-3555-0809actualitatea25.jpg

Te-ar putea interesa și: