În expunerea de motive a proiectului Codului de procedură fiscală, aflat în dezbatere şi postat pe site-ul Ministerului de Finanţe, este recunoscută această gravă problemă din procedura de executare silită pe care mediul de afaceri şi cetăţenii o reclamă de ani de zile.
“În cazul popririi bancare, terții popriți (băncile) trebuie să indisponibilizeze și să vireze de îndată sumele din conturile bancare poprite, cu efecte negative în ceea ce privește situația disponibilităților bănești atunci când există popriri multiple, în condițiile în care organul fiscal, care dispune doar de informații cu privire la conturile bancare ale unui debitor, nu dispune însă și de informațiile cu privire la disponibilitățile bănești din respectivele conturi”, se arată în documentul citat.
Însă, în loc să găsească o soluţie, aşa cum ar fi de aşteptat, de vreme ce disfuncţionalitatea a fost depistată, autorităţile spun, în acelaşi document, că se creează premisele evitării executărilor multiple: „în cazul popririi bancare, s-a prevăzut un termen de 3 zile pentru ca băncile să plătească sumele indisponibilizate. Acest interval creează premisele evitării situaţiilor de executări multiple, atunci când au fost poprite și indisponibilizate sume existente în mai multe conturi bancare”.
Mai precis, premisele amintite sunt create prin introducerea unui paragraf la capitolul „Executarea silită a sumelor ce se cuvin debitorilor”, respectiv: ”băncile au obligația să plătească sumele indisponibilizate în contul indicat de organul de executare în termen de 3 zile de la indisponibilizare”.
Cum are loc executarea silită?
Conform actualei legislaţii, fiscul transmite băncilor o adresă însoţită de o copie certificată de pe titlul executoriu. Poprirea este înfiinţată din momentul primirii adresei de către terţul poprit care este obligat să înregistreze atât ziua, cât şi ora primirii adresei.
Potrivit reprezentanţilor Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală (ANAF), „popririle bancare sunt emise utilizând un sistem automat de generare şi transmitere, prin intermediul unui centru de imprimare masivă, şi este valabil şi în cazul în care nu poartă semnătura persoanelor împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii, şi ştampila organului emitent”.
Până în 2014, poprirea şi comunicarea somaţiei către debitor se făceau în acelaşi timp, privându-l efectiv pe datornic de informare corectă. În urmă cu un an, Codul de procedură fiscală a fost modificat, astfel încât poprirea să nu poată fi infiinţată decât după 30 de zile de la data comunicării somaţiei.
Prin executarea silită, fiscul poate pune poprire pe orice sume – venituri şi disponibilităţi băneşti în lei şi în valută, titluri de valoare sau alte bunuri mobile necorporale, deţinute si/sau datorate, cu orice titlu, debitorului de catre terţe persoane sau pe care aceştia le vor datora şi/sau deţine în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente.
Însă, în cazul persoanelor fizice, sumele din salarii, pensii, ajutoare sau indemnizaţii cu destinaţie specială sunt supuse urmăririi numai în conditiile Codului de procedură civilă.
Astfel, acestea pot fi executate până la 1/2 din venitul lunar net, în timp ce sumele datorate cu titlu de obligaţie de intreţinere sau de alocaţie pentru copii pot fi executate până la 1/3 din venitul lunar net.
În cazul companiilor nu sunt executate sumele necesare plăţii drepturilor salariale,inclusiv a impozitelor şi contribuţiilor aferente acestora,dac[ debitorul nu de'ine alte disponibilităţi băneşti, sumele necesare plăţii accizelor de către antrepozitarii autorizaţi şi sumelor necesare plăţii impozitelor, taxelor şi contribuţiilor de care depinde menţinerea valabilităţii înlesnirii la plată.
După înfiinţarea popririi, banca trebuie să plătească sumele către fisc, în caz contrar fiind răspunzătoare în solidar cu debitorul.
Teoretic, fiscul ar trebui să restituie sumele luate în plus în cel mult cinci zile. În fapt, lucrurile se complică pentru debitor care, în multe cazuri, ajunge să facă drumuri între administraţia financiară şi bancă pentru a regla situaţia.
