În urmă cu trei ani, Înalta Curte de Casație și Justiție (ICCJ) a decis definitiv că fostul președinte Traian Băsescu a fost colaborator al Securității ca poliție politică, dând note informative sub numele conspirativ „Petrov”. Instanța a stabilit cu probe solide nu doar faptul că fostul președinte a fost „sifon” la Securitate, dar și faptul că turnătoriile lui au avut caracter de poliție politică. Adică, au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale unor colegi ai săi. Mai pe românește, a nenorocit niște oameni.

Decizia ICCJ a avut drept consecință pierderea unor privilegii cuvenite foștilor președinți și i-a luat lui Traian Băsescu dreptul de a se mai bucura de locuința de protocol, reședință plus cabinet de lucru, de un consilier și un secretar, de indemnizația lunară cât trei sferturi din indemnizația acordată președintelui în exercițiu, de serviciile de pază, protecție și de folosința gratuită a unui autoturism asigurat de SPP.

În ședința de marțea trecută, cu unanimitate de voturi, CCR a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că legea aplicată lui Traian Băsescu de ICCJ este neconstituțională. Cum ziceam, în lipsa motivării, orice comentariu aș face, nu ar putea fi decât unul hazardat.

Important de reținut este că Traian Băsescu se va putea bucura din nou de privilegiile destinate foștilor președinți. Cel mai probabil, va cere și banii din urmă, indemnizațiile care nu i-au mai fost plătite din momentul rămânerii definitive a deciziei ICCJ. Adică, vreo 200.000 de euro.

Eu unul sunt absolut de acord cu decizia CCR. Așa ne trebuie! Mai mult, sunt de acord ca lui Traian Băsescu să-i fie restituite sumele de bani oprite de la plată mai bine de trei ani, ba chiar cu dobândă. Dacă este posibil, m-aș bucura să i se plătească cu titlu de despăgubiri morale salariile consilierului și secretarului, plus soldele SPP-iștilor de serviciile cărora nu s-a putut bucura, precum și chiria locuinței de protocol prin care n-a putut să mișune atât amar de vreme. Bașca, benzina din mașina cu care ar fi putut circula și n-a circulat.

De ce spun asta? Nu pentru că aș fi consumat oarece tării pe căldurile astea, ci pentru că Traian Băsescu merită toate aceste eforturi din partea bugetului, din partea cetățenilor României. Cu siguranță, din partea celor care l-au votat, ba chiar au făcut-o plini de voioșie de două ori. Să-i fie solidari până la capăt, dar cu portofelul deschis. De ce merită asta?

Decizia ICCJ a sancționat activitatea de informator a lui Traian Băsescu, de colaborator al Securității ca poliție politică. Dar această decizie nu a constituit ceva nou pentru români. În momentul în care l-au votat pentru funcția supremă în stat, românii știau exact pe cine votează. Iar aici nu mă refer la reprezentațiile publice jalnice ale personajului, pe care le dăduse cu vârf și îndesat până în acel moment, ci la datele certe care apăruseră deja, cu privire la colaborarea sa cu Securitatea.

Să le trecem în revistă, așa cum au fost ele documentate, așezate cronologic și explicate de analiștii Grupului de Investigații Politice:

  1. Registrul cu persoanele din rândul membrilor PCR Constanța pentru care s-a dat aprobarea să sprijine munca de Securitate

Pentru membrii PCR care erau racolați de Securitate era obligatorie aprobarea din partea primului secretar PCR Constanța. Această procedură se datora poziției privilegiate pe care membrii de partid o aveau față de Securitate. Calitatea de membru de partid îți dădea posibilitatea de a refuza să devii turnător. Nu este cazul lui Traian Băsescu, care, deși avea posibilitatea să refuze, a intrat de bună voie în slujba Securității.

În Registrul cu membrii PCR Constanța pentru care s-a dat aprobarea să sprijine munca de Securitate figurează, la poziția 19 de la litera B, Băsescu Traian, născut la 4.11.1951, în comuna Basarabi, județul Constanța, care lucra ca ofițer II la întreprinderea de Exploatare a Flotei Maritime (IEFM) Constanța. Celelalte rubrici ale tabelului ne arată în ce calitate era folosit Traian Băsescu de Securitate, când a fost trecut în Registru (probabil data la care a devenit membru de partid) și cine era securistul căruia îi raporta. Traian Băsescu a fost trecut în Registrul  cu membrii PCR Constanța pentru care s-a dat aprobarea să sprijine munca de Securitate în data de 9.09.1978, și era folosit ca sursă în Portul Constanța de către locotenentului major de Securitate Mihai Avramidis.

  1. Registrul Jurnal pentru evidența rețelei informative din Județul Constanța

În 1972, general-maior Pavel Constandache, șeful Centrului de Informatică și Documentare al Securității, a trimis către fiecare dintre inspectoratele județene de Securitate un ordin prin care cerea ca toți informatorii Securității din județul respectiv să fie trecuți într-un „Registru Jurnal” pentru evidența rețelei informative.  Registrul Jurnal pentru evidența rețelei informative este practic lista tuturor informatorilor din fiecare județ.

În Registrul Jurnal pentru evidența rețelei informative din județul Constanța,  figurează cu numărul de înregistrare 17592 din data de 25.02.1977, Băsescu Traian, născut la 4 noiembrie 1951. Documentul arată că Traian Băsescu era colaborator al Securității și, în această calitate, avea dosarul personal numărul 3990. Documentul mai arată că, la data de 03.08.1978, dosarul personal de colaborator al lui Traian Băsescu a fost primit la arhiva Securității cu adresa de însoțire numărul 0043467. Dosarul personal numărul 3990 al lui Traian Băsescu figurează ca distrus pe baza procesului verbal cu numărul 58212 din 15.08.1979.

  1. Documente ale MApN referitoare la colaborarea lui Traian Băsescu cu Securitatea

– Adresa nr. DGZ- S/92 din 28 iulie 2004, trimisă de generalul locotenent Gheorghe Rotaru, șeful Direcției Generale de Informații a Apărării (DGIA), generalului de brigadă dr. Gheorghe Nicolaescu, șeful Direcției Siguranță Militară. Prin această adresă se solicită identificarea în arhiva MApN a documentelor care privesc colaborarea lui Traian Băsescu cu Securitatea.

– Raportul olograf al șefului Departamentului Arhivă din cadrul Direcției Siguranță Militară, Marin Deaconu, cu privire la identificarea documentelor referitoare la colaborarea lui Traian Băsescu cu Securitatea.

– Adresa nr. 0860 din 16 august 2004, trimisă de generalul de brigadă dr. Gheorghe Nicolaescu, șeful Direcției Siguranță Militară, generalului locotenent Gheorghe Rotaru, șeful DGIA. Adresa confirmă colaborarea lui Traian Băsescu cu Direcția a IV a Securității (Contrainformațiile Militare).

Din aceste documente reies următoarele:

  1. Traian Băsescu a fost recrutat în 1973, în perioada în care era student la Institutul de Marină, cu dosarul de colaborator nr. 3990/09.11.1973. Traian Băsescu a fost colaborator al Direcției a IV a Securității (Contrainformațiile Militare).
  2. In arhiva Direcției Siguranță Militară de la Pitești, exista “Registrul-jurnalul pentru evidența rețelei informative a Comandamentului Marinei Militare Constanța”, din care reiese că Traian Băsescu a fost colaborator al Direcției a IV a Securității.
  3. In arhiva Direcției Siguranță Militară de la Pitești, exista adresa nr. 00151392 din 29.09.1976 prin care dosarul personal de colaborator al Securității nr. 3990/09.11.1973 al lui Traian Băsescu a fost transferat la Inspectoratul județean Constanța al Ministerului de Interne (Securitatea Constanța).

Repet, toate informațiile probate documentar erau cunoscute românilor la sfârșitul anului 2004, atunci când introduceau în urne buletinele cu numele lui Traian Băsescu tipărit pe ele. Mai mult, știau de 22 de ani, încă din 18 februarie, 1992. În acea zi, ziarul constănțean Telegraf publica în serial nume de informatori ai Securității, așa cum erau ele consemnate într-un registru al evidenței aprobărilor pentru recrutări date de primul-secretar al județenei de partid Constanța. Aceste aprobări erau absolut necesare Securității, pentru că fără ele nu putea fi recrutat niciun membru PCR. Procedura fusese introdusă de Nicolae Ceaușescu, la începutul anilor ’70, atunci când a pus Securitatea sub controlul Partidului. „Lista cu informatorii Securităţii”, publicată de Telegraf l-a conținut din primul număr al serialului pe „Băsescu Traian – ministru al Transporturilor”.

Așadar, nu se poate spune că românii nu au știut cu cine au de a face, atunci când i-au declarat amorul. Traian Băsescu a călărit România timp de zece ani, pe durata a două mandate, cu consecințe nefaste care vor marca țara încă multă vreme, în deplinul acord al unei majorități. Majoritate care este absolut moral să suporte urmările alegerii făcute în cunoștință de cauză. Sigur, nu toți românii l-au votat, dar cum în democrație minoritatea se supune deciziei majorității, nu ne rămâne decât să băgăm toți mâna în buzunar, pentru a-i face viața cât mai plăcută unui personaj demn doar de oroare și dispreț.