Clarificarea cadrului legislativ care reglementează piaţa muncii trebuie să fie o prioritate pentru Guvern în anul 2010, ţinând cont de schimbările economice din ultimul an, au susţinut avocaţii Ţuca Zbârcea & Asociaţii în cadrul unei conferinţe.

Conform avocatului Şerban Pâslaru, coordonatorul departamentului de dreptul muncii din cadrul Ţuca Zbârcea & Asociaţii, transformările economice din ultimii ani şi, mai apoi, criza economică au schimbat radical piaţa forţei de muncă şi raporturile angajat-angajator, conducând la apariţia unui număr tot mai mare de probleme specifice. La acestea a contribuit şi legislaţia actuală, care nu mai răspunde întru totul nevoilor de dezvoltare şi realităţilor economiei româneşti.

„Reglementarea pieţei muncii are ca finalitate satisfacerea unor nevoi sociale şi economice. Existenţa a cât mai multor locuri de muncă, cât mai bine plătite, dar şi asigurarea unei productivităţi crescute a muncii şi a sustenabilităţii costurilor cu forţa de muncă trebuie să se înscrie între obiectivele avute în vedere de legislaţia muncii”, a apreciat Şerban Pâslaru, Avocat asociat al Ţuca Zbârcea & Asociaţii

Legi neclare

În plus, conform avocatului Ţuca Zbârcea & Asociaţii, situaţiile, nu puţine la număr, în care legislaţia este neclară sunt de natură să îngreuneze suplimentar gestionarea raporturilor de muncă de către angajatori.

„Este esenţial ca, în perioada imediat următoare, să se procedeze la o revizuire a actelor normative ce reglementează piaţa muncii. Există în prezent numeroase dispoziţii lacunare, confuze sau contradictorii care complică viaţa angajatorilor şi a managerilor de resurse umane şi care, nu de puţine ori, pun în dificultate instanţele de judecată în sutele de litigii de muncă care apar ca urmare a unui cadru de reglementare deficitar”, a adăugat Pâslaru.

Există câteva arii de reglementare esenţiale care necesită o revizuire urgentă, pentru a asigura că legislaţia devine un motor de stimulare a pieţei muncii, a creării de locuri de muncă şi a investiţiilor şi nu o frână. Între acestea, regimul angajărilor, munca temporară, negocierea şi aria de aplicare a contractelor colective de muncă, regimul concedierilor, conflictele de muncă, rolul şi atribuţiile sindicatelor.