Totuși, din aceleași povești, dar și din experiența personală, pot afirma un lucru: avem prea mulți bugetari care stau degeaba. Iar, ca și cum asta nu ar fi de ajuns, avem și prea mulți bugetari care ridică incompetența la rang de artă. Câți bugetari sunt performanți, câți ar putea să devină performanți cu un management profesionist și un sistem corect de promovare sau recompense și câți sunt „loaze” – fără expertiză, aptitudini și aplecare către muncă – nimeni nu poate să știe.

Cert este că avem peste 1,35 de milioane de angajați ai statului în sănătate, educaţie şi administraţie publică. Cu alte cuvinte, peste o treime din totalul salariaților din România își primesc salariul din taxele plătite de companii și de ceilalți angajați. Iar din aceleași taxe mai sunt plătite pensiile, tot felul de ajutoare sociale, alocațiile copiilor și multe altele. Că raportul acesta nu este suportabil nici în acest moment, se poate vedea ușor din deficitele pe care le înregistrăm deja la buget. Dacă însă mai luăm în calcul și creșterea accentuată a numărului bugetarilor, asta în pofida exodului medicilor și a ieșirii din sistem a numeroși profesori, vedem că ne îndreptăm spre dezastru. Iar, pentru că noul guvern nu știe ce este măsura, anunță că legea salarizării unitare o să crească, în medie cu 56%, salariile bugetarilor.

În sistem sunt multe inechități, toată lumea știe. Dar cea mai mare inechitate este între salariile de la stat și cele din mediul privat. În medie, la stat se câștigă mai bine cu peste 400 de lei. Iar datele sunt vechi și nu includ măririle de salarii de anul trecut. O asemenea diferență nu se justifică nici măcar dacă la stat totul mergea „ceas”, s-ar fi aplicat criterii de performanță, iar competența ar fi fost cerința cea mai importantă la angajare. Legea salarizării, pe lângă lărgirea faliei dintre angajatul de la stat și cel de la privat, va avea și un efect pervers: va remunera funcțiile ocupate de bugetari, nu și munca. Prin urmare, se va perpetua modelul de astăzi: un angajat performant va duce în spate doi-trei alți bugetari cu „pile”. E drept, cel puțin acestuia îi va crește salariul și își va prinde din urmă colegii leneși, dar bine-văzuți. Totuși, dacă așa arată noua justiție socială – cuvinte care, de altfel, împopoțonează titulatura Ministerului Muncii -, înseamnă că ne-am întors în urmă cu 27 de ani!  

Te-ar putea interesa și: