Capital: Cum vi se par cutiile postale din Romania?
Kenneth Grange: In dupa-amiaza aceasta va trebui sa verific cum sunt cutiile postale din Romania. Cutiile postale si foarte multe alte obiecte pe care le intalnim pe strada sunt lucruri pe langa care, in general, trecem fara sa le acordam multa atentie. Insa ele sunt de fapt ca niste semne de punctuatie in felul nostru de a privi lumea. Cand am inceput designul noilor taxiuri londoneze, se voia un model foarte nou. Insa mi-am dat seama ca este foarte important ca taxiurile sa fie foarte familiare si sa nu socheze. Cred ca designul taxiurilor, cutiilor postale sau al autobuzelor nu ar trebui sa se schimbe brusc.
Capital: Ati mers vreodata cu un taxi in Romania?
Kenneth Grange: Da. De multe ori. Taxiurile din Romania sunt la fel ca cele din lumea intreaga. Problema lor este ca sunt facute la fel ca orice masina. Adica, in primul rand, pentru placerea soferului si, eventual, a celui care sta alaturi de sofer. Asta intra in contradictie cu ideea de taxi, pentru ca accentul nu ar trebui pus pe confortul soferului, ci pe cel al calatorului. Dar asa se intampla si in Romania, si in Italia, si in Germania. Faptul ca taxiurile londoneze pun accentul pe confortul calatorului le face sa fie cele mai bune din lume.
Capital: Dar ce culori credeti ca trebuie sa aiba astfel de obiecte?
Kenneth Grange: Este relevanta povestea autobuzelor londoneze care, de cand lumea, sunt mari, rosii si se vad de departe. Culoarea este foarte importanta. La un moment dat, in timpul guvernului Margaret Thatcher, s-a dorit privatizarea companiilor de autobuze. In contract se spunea ca cel care va castiga contractul va putea schimba culoarea autobuzelor. Culoarea autobuzelor este un detaliu foarte important in civilizatia engleza. Pana la urma, datorita presiunilor publicului, culoarea a trebuit sa ramana rosu, iar contractul a trebuit schimbat. Nu se pot schimba niste lucruri care apartin culturii si civilizatiei pentru un contract bun din punct de vedere financiar.
Capital: Care credeti ca ar trebui sa fie culoarea taxiurilor bucurestene?
Kenneth Grange: Trebuie o culoare care sa le distinga de celelalte masini din trafic, care sa reziste la murdarie si sa fie diferita de culoarea autobuzelor.
Capital: Sunteti un tip conservator?
Kenneth Grange: Cu varsta, oamenii se asteapta sa fii din ce in ce mai conservator. Parerea mea este ca trebuie sa fii din ce in ce mai radical. Imi place sa nu fac lucrurile intr-un mod foarte conventional. Daca un politist imi spune sa o iau intr-o parte, instictiv ma voi duce in cealalta parte.
Capital: Nu este o contradictie sa spui ca esti englez si liberal?
Kenneth Grange: Englezii sunt conservatori in anumite privinte, insa sunt liberali in modul de gandire. Sa va spun o poveste interesanta. M-am urcat odata intr-un tren la Londra, in asa-numitul „vagon linistit”. In acest vagon nu ai voie sa folosesti telefonul mobil, nu sunt anunturi radio. La un moment dat s-a urcat un tip care vorbea la telefonul mobil. Am preferat sa merg la un functionar si sa-i atrag atentia ca un tip vorbeste la telefonul mobil. Functionarul a mers la domnul respectiv si i-a transmis mesajul meu. Tipul a venit la mine si m-a intrebat de ce am apelat la functionar si nu am venit pur si simplu sa-l atentionez direct. I-am explicat ca sistemul stie mai bine cum sa rezolve astfel de probleme.
Capital: Cu ce echipa de fotbal tineti?
Kenneth Grange: Arsenal. O sa ma intrebati de ce? Pentru ca, in primul rand, este o echipa londoneza, este foarte aproape de locuinta mea, iar in aceasta privinta in Anglia se manifesta intotdeauna un fel de patriotism local. Englezii au ceva aparte atunci cand vine vorba de fotbal: se bucura si atunci cand pierd. Nu le place sa castige la o diferenta mare de scor, pentru a nu se simti prost fata de cei care au pierdut. Fiind foarte interesat de rugby, spre exemplu, atunci cand echipa Romaniei a pierdut in favoarea Angliei la acel scor foarte mare, intreaga mea simpatie s-a indreptat mai degraba spre echipa Romaniei decat spre cea engleza. Nu mi se pare onorabil ca o echipa sa castige la o diferenta atat de mare.
Capital: Totusi sunteti de acord ideea unui jucator englez conform careia fotbalul este un joc la care participa 22 de jucatori, dar la care castiga intotdeauna Germania?
Kenneth Grange: Cred ca pentru germani este mai important sa castige decat este pentru englezi. Sunt glume cu englezi si germani care stau la hotel in Grecia. Cei din urma se scoala intotdeauna foarte devreme pentru a prinde locurile cele mai bune de langa piscina. Pentru ei este un mod de a castiga. Insa englezilor acest lucru li se pare amuzant. Cand eram tanar si jucam fotbal, intr-unul din meciuri, fiind portar, echipa mea conducea cu un scor confortabil si ma simteam ingrozitor de plictisit. Atunci cand arbitrul a dictat un penalty, capitanul echipei a propus sa il execut eu. Ma simteam foarte prost in momentul in care traversam terenul, pentru ca mi se parea un gest rautacios fata de echipa adversa.
Capital: Ati mai fi avut astfel de remuscari si in cazul in care echipa adversa ar fi fost a Germaniei?
Kenneth Grange: Nu ar fi contat cu ce echipa as fi jucat.
Capital: Dar credeti ca un german ar fi avut acelasi sentiment daca s-ar fi aflat in locul dumneavoastra?
Kenneth Grange: (rade) Sper ca da.
Carte de vizita
Este apreciat ca unul dintre cei mai importanti designeri industriali britanici. S-a nascut la Londra si a urmat cursurile celebrei Willesden School of Art. In 1959 si-a deschis propria firma si, desi initial s-a specializat in design de interior, cu timpul a cunoscut consacrarea in domeniul designului de produs. A realizat produse pentru mari companii precum Kenwood, Kodak sau Wilkinson Sword. A castigat zece din premiile anuale acordate de Consiliul pentru Design din Marea Britanie, iar in 1963 a obtinut premiul acordat de Ducele de Edinburgh. In 1969 a fost numit designer regal pentru industrie. Este doctor honoris causa al Royal College of Art din Londra, Heriot-Watt University din Edinburgh, Straffordshire University, De Montford University. In anul 1984 a primit Premiul International pentru Design de la Osaka.
