Academia Română, forul suprem al consacrării intelectuale

Ioan-Aurel Pop a subliniat că Academia Română este singura instituție cu titlul de „academie națională” în România, fondată în 1866 și recunoscută prin lege specială. Potrivit acestuia, Academia a reunit de-a lungul istoriei personalități majore din știință, cultură și artă. În prezent, are și rol de cercetare științifică – fiind, conform clasamentului SCIMAGO, prima instituție de cercetare din țară – precum și rol educațional, prin dreptul de a organiza doctorate și abilitări.

Pop consideră că această instituție reprezintă nu doar un bastion al elitei intelectuale, ci și o garanție a continuității valorilor naționale. În opinia sa, în 2026, Academia va sărbători 160 de ani de existență, fapt care impune respect și susținere din partea statului, potrivit cluj24.ro.

„Academia Română (AR) este singura academie națională a României, creată în 1866, cu o lege specială, ca for suprem de consacrare a valorilor intelectuale și care a reunit și reunește cele mai mari personalități ale științei, culturii, artei. În legea din 1879, se spunea că Academia este independentă în toate acțiunile sale. Ulterior a primit și o dimensiune de cercetare științifică (conform clasamentului SCIMAGO, este prima instituție de cercetare din România, înaintea oricărei universități) și, mai recent (acum două decenii), una de educație (poate acorda gradele de doctor și abilitat, pe specialități). Toate țările au câte o academie națională, finanțată (și) de la guverne, de la state. AR va serba la anul 160 de ani de existență.

Ioan-Aurel Pop critic la adresa Academiei Oamenilor de Știință din România

Academia Oamenilor de Știință din România (AOȘR) s-a creat în mod insidios, prin transformarea în „academie” a Asociației Oamenilor de Știință, în care erau mulți frustrați pentru neputința de a intra în AR. Ea a obținut o lege specială de funcționare, a băgat în ea o mare parte din parlamentarii de odinioară, a stabilit salarii și indemnizații, a organizat secții și filiale, costume speciale etc., exact ca la AR. Are 250 de membri titulari și corespondenți (AR are voie maxim 181 de membri titulari și corespondenți). AOȘR a fost creată ca să submineze AR, așa cum Ceaușescu a făcut o academie paralelă în 1974 și de-atunci nu a mai permis să intre nimeni în AR, cu intenția de a omorî fizic instituția. Timp de 15 ani (1974-1989), AR și-a pierdut peste jumătate din membri și era sortită pieirii. Azi, conducerea AOȘR se prezintă drept adevărata academie de științe a României, încât AR trece drept academie a oamenilor de artă (?!). Salarizarea personalului AOȘR și indemnizațiile membrilor erau în 2024 (când am făcut o anchetă) mai mari decât la AR.

Legitimitatea academiilor de ramură și necesitatea coordonării

Mai sunt în România trei academii de ramură, cu existență legitimă, care au fost create pe lângă AR și sub coordonarea AR, ca pepiniere pentru noii membri, în trei specialități: Academia de Științe Agricole și Silvice (ASAS), Academia de Științe Tehnice (AST) și Academia de Științe Medicale (ASM).

ASAS are 181 membri corespondenți (mc) și titulari (mt)., cu indemnizație cât cuantumul salariului mediu brut pe economie. AST are 250 de membri (mc și mt), cu indemnizații de câte 2000 lei lunar în medie.

AST are 95 de mc și mt, plătiți cu 1400, respectiv 1800 lei pe lună.

ASM are 208 mc și mt, plătiți cu câte o indemnizație cât un salariu mediu brut lunar (asta înseamnă 6000 și, respectiv, 7500 lei brut). Îndemnizațiile sunt mai mari decât la AR.

Mai nou, în 2015, s-a creat Academia de Științe Juridice, cu 64 de membri (mt+mc), cu îndemnizații imitate după unele dintre celelalte academii de ramură (2000 lei pentru titulari, 1400 pentru corespondenți).

Se mai vorbește și de Academia SRI, dar aici cred că se face o confuzie cu instituția de învățământ superior a SRI. Oricum, este o mare confuzie generală, cu atâtea „academii” în funcție.

Recomandări pentru clarificarea statutului academic în România

Ce propunem:

Orice instituție cu profil academic a eliberă să funcționeze într-o țară democratică, dar statul trebuie să finanțeze doar academia națională. Așa este cutuma și așa se întâmplă mai peste tot în Europa. „Academiile” nu trebui desființate (CCR a respins nu demult o astfel de lege neinspirată, venită de la Parlament). Este destul să se taie sau să se reducă drastic finanțarea.

Academia Română și-a asanat singură cheltuielile, a redus numărul său de institute naționale și cu personalitate juridică, a propus modificarea legii sale de funcționare (propunerea se află la Parlament).

Academiile de ramură au legitimitatea lor istorică, dar pot funcționa în coordonarea Academiei Române, cu finanțare minimă și fără îndemnizații date membrilor, indemnizații care acum, în unele cazuri, sunt mai mari decât cele ale membrilor AR (!). Academia de Științe Juridice poate deveni chiar secție a AR (AR are 14 secții cu câte 12 membri în medie), cu 12-13 mc și mt la un loc. Alte academii ca instituții de consacrare finanțate de stat nu mai au rost, fiindcă altminteri toate științele și disciplinele vor cere academii proprii. De ex., în orbita (cadrul) Academiei Franceze (așa de selective și de riguroase) funcționează cinci academii de ramură (ai căror membri sunt mândri de asta, fac cercetări, nu pot purta titlul de academician, dar se simt onorați să fie coordonați de bătrânii academicieni).

AOȘR nu are nicio legitimitate și imită întru totul AR. Ea poate exista, firește, pe cont propriu, întreținându-se din cotizațiile membrilor și din sponsorizări. Este destul să se vadă componența pe membri a AOȘR, spre a înțelege despre ce e vorba. A fost un scurt interval, la finele perioadei interbelice, când se crease o astfel de „academie de științe tehnice”, dar fără rost. AR a protestat atunci pentru uzurpare de titlu și de domeniu de activitate. Dar nu a fost atunci vorba de nicio finanțare de la stat. AOȘR s-a creat relativ recent, din ambiția unui onorabil medic militar și general, Vasile Cândea, care, nefiind acceptat de către Secția de Științe Medicale a Academiei Române ca membru, a amenințat că-și face „propria academie”. Și a făcut-o în 2007, primind în acest for o parte din membrii parlamentului, care au și votat legea respectivă.

Las deoparte alte academii (militară, de poliție, de științe economice, de muzică, de artă și design, de fotbal, de frumusețe, de coaching etc.) care sunt de altă factură și care sporesc confuzia opiniei publice.

Apel la demnitate și susținere pentru Academia Română

Nu credem că AR ar trebui tratată la un loc cu așa-zisele academii menționate la început și mai ales cu AOȘR. AR este forul suprem de consacrare a valorilor intelectuale, forul suprem de cercetare (mai ales fundamentală și teoretică) și un for de educație superioară (prin școlile doctorale pe care le are). Regulile de alegere în AR sunt foarte stricte, dar nu perfecte. De ex., recent cel mai mare romancier român în viață, Mircea Cărtărescu, după ce a trecut cu bine prin patru trepte de selecție de la nivelul Academiei, a obținut în Adunarea Generală 73 de voturi și i-ar fi trebuit 74 ca să aibă două treimi și să devină membru corespondent. Se poate spune că AR nu l-a dorit pe Mircea Cărtărescu și că academicienii sunt de condamnat? Ar fi o prostie! Așa se întâmplă în toate academiile serioase din lume: unii valoroși nu intră la prima încercare. AR nu este o instituție divină, ci una umană, cu greșelile sale, dar este locul care i-a consacrat și recunoscut pe Ion Heliade Rădulescu, George Barițiu, Timotei Cipariu, Titu Maiorescu, Mihail Kogălniceanu, I. C. Brătianu, Nicolae Iorga, Sextil Pușcariu, Emil Racoviță, Victor Babeș, Liviu Rebreanu, Lucian Blaga și mulți alții. AR este Panteonul național al tradiției românești prin care se pregătește viitorul. Firește, academicienii sunt, în general, oameni bătrâni, dar oare acești bătrâni – cei mai buni din câți sunt acum în România – să nu merite respectul societății (inclusiv printr-o indemnizație care să le permită traiul decent)? Ei sunt acum amestecați cu pseudosavanții sau cu oameni aflați mai la început de carieră. Și sunt cam 200 de oameni în AR care primesc acum cam câte 3500 de lei net pe lună. Un calcul simplu arată că nu acești oameni valoroși tulbură bugetul țării. De ex., Academia Ungară, creată în urmă cu 200 de ani, asigură membrilor săi de la stat câte o indemnizație în valoare de 1000 de euro lunar. Numărul membrilor este cam cât la AR, iar Ungaria are jumătate din populația României. Cam la fel se întâmplă și în Bulgaria (6,3 milioane de locuitori), a cărei academie națională are cam 6000 de cercetători, un număr mai mult decât dublu față de câți are AR.

AR și membrii săi trebuie tratați cu demnitatea pe care o merită, dincolo de limitele omenești ale instituției și ale lor ca persoane.

PS: Menționez că eu îmi închei în 2026 mandatul de președinte al Academiei Române și nu doresc niciun fel de avantaj pentru mine ca persoană. Mă gândesc însă la instituția numită AR care nu este a noastră, ci a urmașilor noștri”, arată președintele Academiei Române.