Indiferent de anotimp sau de consumul raportat de fiecare apartament, pe lista de plată apare și o diferență între volumul total facturat de furnizor și suma consumurilor declarate de locatari. Această diferență este considerată pierdere și este repartizată între proprietari.
De ce locatarii trebuie să suporte costurile
În blocurile din România, locatarii se trezesc lună de lună cu facturi la întreținere umflate de așa-numitele „pierderi de apă”. Chiar dacă fiecare apartament își declară consumul corect, diferențele dintre citirile contoarelor individuale și contorul principal al imobilului ajung tot în sarcina proprietarilor.
Această problemă, veche de ani de zile, este alimentată de rețelele de canalizare și instalațiile interioare deteriorate, dar și de lipsa unor investiții în modernizarea lor. Chiar și în condițiile noii legislații, modul de repartizare a acestor costuri rămâne o sursă de dispute între locatari și conducerea asociațiilor, iar neclaritățile privind legea lasă loc interpretărilor și conflictelor.
Furnizorii de apă emit facturile în baza consumului total înregistrat de contorul principal al imobilului, iar suma trebuie achitată integral. În consecință, asociațiile de proprietari sunt obligate să găsească o metodă legală și echitabilă de împărțire a acestor costuri suplimentare.
În trecut, Legea 230/2007 prevedea un sistem standard: împărțirea pierderilor proporțional cu cota-parte indiviză a fiecărui apartament. Însă legislația actuală, Legea 196/2018, nu mai impune un singur mod de calcul. Modul de repartizare trebuie stabilit prin hotărârea Adunării Generale a proprietarilor, iar comitetul executiv nu poate decide singur.
Cum se calculează pierderile de apă
Legea permite mai multe metode de împărțire a pierderilor: proporțional cu numărul de persoane din apartament, în funcție de consumul individual, egal pentru fiecare locuință, proporțional cu cota indiviză sau prin ajustarea prețului pe metru cub.
Specialiștii în litigii imobiliare atrag atenția că orice decizie trebuie să fie luată de Adunarea Generală și consemnată oficial. Invocarea unor practici vechi fără a respecta legislația actuală nu are bază legală.
De ce costurile diferă între orașe
Tarifele la apă variază semnificativ în funcție de operatorii locali. În București, unul dintre orașele cu cele mai mici prețuri, metrul cub de apă costă aproximativ 3,6 lei, la care se adaugă 2,07 lei pentru canalizare, rezultând un total de 5,68 lei. În Iași, tariful pentru apă ajunge la 10,09 lei/mc, iar taxa de canalizare la aproape 9 lei/mc, ceea ce ridică prețul final la aproape 19 lei.
În alte orașe, valorile sunt intermediare: la Suceava aproximativ 14 lei/mc, în Cluj 12 lei/mc, iar în Constanța și Brașov între 13 și 15 lei/mc.
Ce se întâmplă dacă nu plătești
Conform legii, asociațiile de proprietari pot aplica penalități pentru neplata sumelor afișate pe lista de întreținere. Aceste penalități pot fi de maximum 0,2% pe zi de întârziere, începând la 30 de zile după scadență, fără a depăși valoarea datoriei inițiale.
Locatarii care consideră că au fost obligați pe nedrept să plătească pierderile de apă au dreptul să conteste aceste sume în instanță, însă trebuie să demonstreze lipsa unei decizii valide a Adunării Generale sau aplicarea unui calcul neconform cu legea.
