Primul trimestru al anului in curs s-a incheiat cu realizari deosebite la capitolul evolutiei Produsului Intern Brut, care a depasit cu 4,8% valoarea inregistrata in perioada corespunzatoare a anului trecut. Singura ramura ce a suferit un recul comparativ cu trimestrul I din 2000 este agricultura, scaderea PIB in acest sector fiind de 6,3%. Slaba performanta a agriculturii se explica prin seceta prelungita care a scumpit furajele, obligandu-i pe crescatorii de animale sa-si reduca efectivele. In schimb, industria a cunoscut o crestere de 11,8%, la baza stand ramurile prelucratoare si activitatea de constructii cu 7%. Cresterea in sectorul constructiilor nu este spectaculoasa, primul trimestru al anului trecut fiind cel mai slab din ultimul deceniu, neputandu-se vorbi de o relansare reala a constructiilor pe baza acestor cifre.
In acelasi timp, cu aceste rezultate pozitive, Cabinetul Nastase a reusit performanta diminuarii ratei somajului la 9,9% din totalul populatiei active, pe fondul atingerii unei aparente macrostabilizari. Rata medie lunara a inflatiei a fost de 2,7%, mai mica decat cea inregistrata anul trecut, cand media pe primele patru luni a fost de 3,3%. Comparativ cu decembrie 2000, inflatia a fost de 11,1%, cifra care poate da sperante ca pana la sfarsitul anului aceasta sa nu depaseasca 25%. Analistii se indoiesc ca obiectivul unei rate a inflatiei atat de mici va putea fi obtinut fara a se mari numarul somerilor. Pana in prezent, nici una dintre tarile aflate in tranzitie nu au reusit performanta de a micsora simultan rata inflatiei si pe cea a somajului. Exceptie au facut economiile care au beneficiat de investitii straine masive, care au absorbit surplusul de forta de munca disponibilizata.
Inca de la instalarea in functie, Guvernul a facut tot ce i-a stat in putere pentru a creste PIB. A mizat pe acest indicator, care va cantari greu in negocierile cu FMI pentru obtinerea unui nou imprumut. Insa, se poate observa cu usurinta ca nevoia de subventionare a economiei a crescut si ea, la randul ei. Subventiile alocate transparent de la bugetul de stat sunt doar 2% din PIB, insa prin arierate – plati inregistrate, dar neefectuate, sau restante la plata datoriilor, se sustine activitatea economica a mai multor societati. Experienta ultimilor zece ani a demonstrat tendinta producatorilor de a-si acoperi pierderile prin inflatie. Productie mai mare inseamna o marire a numarului locurilor de munca, salarii mai multe, care se regasesc in consumul intern. Numai ca, si acesti factori reprezinta elemente care contribuie la exercitarea de presiuni pentru cresterea preturilor. Inflatia este o portita pentru camuflarea ineficientei, intr-un mediu inflationist fiind imposibil sa se faca deosebirea intre o societate rentabila si una care functioneaza cu pierderi.
Unul dintre principalele obiective ale executivului a fost deci atins: crestere economica, pe fondul reducerii somajului. Mentinerea actualului echilibru este dificil, daca nu imposibil de realizat. Unul dintre motoarele principale ale dezvoltarii economice nu mai poate fi tinut mult in functiune: tariful la care se factureaza energia. Mentinerea preturilor la un nivel cat mai scazut a fost posibila prin cresterea gradului de indatorare. In salturi mici, dar dese, energia termica si electrica se scumpesc, iar pentru carburantii auto se micsoreaza taxa de drum, pentru a mentine actualul tarif. Aceste scumpiri pun in primul rand in pericol pastrarea la cote scazute a ratei inflatiei si micsoreaza competitivitatea produselor romanesti la export.
Solutia ideala in acest moment ar fi infuzii puternice de capital strain, prin investitii directe. Dar pentru a atrage capital in sectoare productive este nevoie de credibilitate, care se castiga prin demonstrarea capacitatii de a restructura economia. Intre tarile membre CEFTA, Romania are printre cele mai reduse schimburi comerciale si o balanta deficitara. Facilitatile vamale cu titlu de reciprocitate au condus, deocamdata, la cresterea importurilor pentru produsele originare din CEFTA. In timp ce importurile au crescut cu 50%, exporturile s-au majorat cu numai 5%, pe relatia CEFTA. Practic, societatile romanesti au beneficiat prea putin de aceste micsorari de taxe vamale. Performantele tarilor care au traversat perioada dureroasa a asanarii economiei sunt evidente, chiar daca pretul platit l-a constituit un salt spectaculos al inflatiei.
Slovacia, de exemplu, care a demarat programul de restructurare in 1999, se confrunta cu o rata mare a somajului, de circa 18%, insa productivitatea a crescut cu 14%, cresterea economica fiind prognozata la peste 4%. Analistii economici occidentali considera depasita criza pentru economia slovaca, asteptandu-se la imbunatatirea indicatorilor economici chiar din acest an. Trebuie mentionat ca nivelul investitiilor straine directe in Slovacia este mai scazut, comparativ cu Cehia sau Ungaria, tari care beneficiaza de somaj mult mai redus.