Firmele de asigurare și service-urile au ajuns, iar, într-un punct tensionat, în care fiecare reproșează celuilalt că încearcă să tragă spuza RCA pe turta lui. Nu este nicio noutate, astfel de situații find o constantă a acestei piețe, cel puțin în ultimii 10-15 ani. Ca și acum 4 ani, imediat după răsunătoarele falimente ale Astra Asigurări și Carpatica Asig, se angajează să salveze situația Consiliului Concurenței.
Nu printr-o măsură menită să dinamizeze vânzările de RCA (rămasă, practic, în doar doi jucători din nouă autorizați) ci printr-o măsură restrictivă.
Consiliul Concurenței nu mai vrea să plafoneze direct tarifele de vânzare, cum a făcut în 2016 cu consecințe grave pe care le vom expune mai jos, ci intenționează să plafoneze costurile reparațiilor în sepranța că, dacă vor plăti mai puțin către service-uri, firmele de asigurare vor reduce și tarifele de vânzare.
„Noi suspectăm anumite înțelegeri ilegale între service-uri, pe astea le investigăm. (…) Indiferent dacă se vor confirmă sau nu suspiciunile noastre, și vom da amenzi dacă se va încalcă legea, oricum mecanismul asta nu-i foarte deștept în care eu, firma de asigurare trebuie să plătesc oricât mi se cere…Ca să nu avem din nou creștere a prețului RCA, cred că este important să găsim o soluție de a plafona prețurile percepute de service-uri”, spune președintele Consiliului Concurenței, Bogdan Chirițoiu.

Două reci și una caldă pentru firmele de asigurare și un Consiliu mai catolic decât Papa

Inițiativa consiliului vine de la firmele de asigurare, care au propus, totuși, o variantă mai puțin invazivă de reglare a pieței. După ce au fost atinși serios mai întâi de plafonarea tarifelor de vânzare(în 2016) și apoi de o amendă semnificativă pentru că ar fi încercat să urce concertat prețurile RCA, asigurătorii au început să fie ascultați de Consiliului Concurenței.
Înainte ca președintele Bogdan Chirițoiu să fi ieșit cu declarația de mai sus, președintele Biroului Asigurătorilor Auto (BAAR) a făcut un tur al instituțiilor media anunțând că se impune o plafonare a tarifelor pentru reparații. Nu fără argumente, este drept, dar nici cu soluții concrete.
Roșu, care a stat de vorbă și cu Capital, spune că în cei doi ani de când legea RCA a fost modificată în așa fel încât service-urile pot stabili costurile reparației iar păgubiții pot solicita, pe cheltuiala asigurătorului, mașină la schimb pe perioada reparațiilor, service-urile s-au dedat la abuzuri. Președintele BAAR argumentează inclusiv cu cazuri concrete în care ora de manoperă, de exemplu, ajunge la 900 de lei, față de o medie de 115 lei. Mai mult, există unități service care tarifează ora pentru mașinile închiriate păgubiților cu 200-300 de euro, de cinci șase ori față de media pieței.
Nu în ultimul rând, Roșu afirmă că sunt situații în care și prețul pieselor este cu mult umflat. De aceea, explică președintele BAAR, se impune introducerea unei referințe la evaluarea daunelor. Reprezentantul asigurătorilor, cu alte cuvinte, nu vorbește despre o plafonare prin lege ci despre introducerea unor criterii clare de evaluare, care să nu mai permită abuzurile atunci când vine vorba despre daunele din RCA. Ceva asem asemănător cu tariful de referință pentru RCA, dar care să fie obligatoriu.
Un astfel de sistem, susține Roșu, poate fi Audatex sau orice alt soft internațional care poate funcționa ca referință pentru costurile reparațiilor. O altă variantă ar putea fi chiar calacularea unei referințe, pe sistemul tarifelor de vânzare.
În cadrul Autorității de Supraveghere Financiară, spun sursele Capital, propunerea lui Roșu a fost destul de bine primită. De altfel, spun aceleași surse, în ASF Consiliul Concurenței nu este foarte iubit, fie pentru că nu a intervenit atunci când trebuia fie că a intervenit prea brutal și ineficient cu alte ocazii.

Și service-urile au argumentele lor

De partea cealaltă, a unităților service, o astfel de măsură nu avea cum să fie bine primită. Ei vin câteva argumente, care nu pot fi ignorate.
În primul rând, spun reprezentanții service-urilor, este absurd să plafonezi costurile pe o piață în care diferențele între tarifele de vânzare sunt și de la simplu la triplu. Adică, mai clar, nu este de așteptat ca firme ca Generali sau Groupama să vândă RCA mai ieftin, din moment ce, acum, tarifele lor de vânzare sunt și de două ori mai mari decât cele practicate de City Insurance sau Euroins (cele două firme care adună peste 70% dion vânzările totale).
În al doilea rând, o intervenție în zona de costuri ar fi trebuit să fie precedată, spun sursele citate, de o anchetă și în zona de vânzări, din moment ce doar două firme din nouă autorizate când 70% din toate asigurările RCA.
În al treilea rând, service-urile aduc argumentul unor posibile efecte negative asupra clienților. ” Dacă mie îmi plafonează tariful în așa fel încât nu pot acoperi reparațiile cu piese originale și mașina la schimb nu o să am decât să mă îndrept, în final, împotriva păgubitului, pentru diferențe”, spune un proprietar de service.

Scurt istoric al unui război perpetuu și o plafonare care a creat monștrii. Situații în oglindă

Între service-uri independente și asigurători au existat mereu conflicte, în România. Acest lucru se întâmplă dintr-u motiv simplu, anume că , în realitate, cei doi sunt singurii beneficiari ai banilor pe care românii sunt obligați să îi plătească pe asigurare RCA și, unde sunt bani sunt și certuri.

Ani de la rândul, pâinea și cuțitul a fost la firmele de asigurare, care stabileau costurile reparațiilor utilizând sisteme de referință internaționale, de tip Audatex, fără ca service-ul să poată interveni. Pentru service-urile de reprezentanță, afacerea se pare că era una bună, având în vedere relațiile de colaborare cu asigurătorii, însă pentru cele independente situația era mai proastă. Dependența tuturor față de asigurători a ieșit clar la lumină când Astra a decis, brusc, să ceară service-urile discounturi de până la 25% din sumele pe care le avea de plătit, măsură care a dus la falimentul mai multor service-uri. În acea vreme, așa cum toată lumea știe dar nimeni nu vrea să spună, să fii inspector de daună la o companie de asigurări era chiar mai bine decât să fi vameș în anii ’90, pentru că fără ajutorul unor astfel de oameni, service-urile cu greu își puteau acoperi costurile și să facă și un profit semnificativ.

Și mai clară a fost situația atunci când Astra s-a dus în faliment, trăgând după ea sute sau chiar mii de service-urin independente. Cu puțin înainte de momentul în care Astra începea să aibă probleme, service-urile independente au început să se unească în asociații, care au devenit vocale și au pus presiune pe asigurătorii pentru a accepta tarife mai mari. Ignorați la început, representanții service-urilor au reușit, până la urmă, chiar să impună o lege care le este favorabilă. Până să se treazească din amețeală asigurătorii, această lege era deja aplicabilă.
Falimentul Astra, urmat de cel al Carpatica Asig, doi jucătorio uriași în piața RCA de atunci, au reprezentat și pretextul pentru celelalte companii de asigurare să crească masiv tarifele, explicând că atâția ani de pierdere din vânzarea RCA justifică și folosirea la maximum a unei oportunități. Explicație absolut rațională, în contextul unei economii e piață și al unei piețe libere, așa cum nu este chiar în totalitate piața RCA, asigurare impusă prin lege. Și tarifele au urcat și cu 200% pe anumite segmente.
Altfel spus, asigurătorii au argumentat atunci exact cum argumentează astăzi service-urile: „Am pierdut atâta vreme, a venit și timpul meu”. Și, așa cum se întâmplă și acum, a venit Consiliul Concurenței, atunci influențat mai mult de câteva persoane din ASF, și a decis să plafoneze tarifele de vânzare, exact cum astăzi vrea să plafoneze tarifele pentru reperații.
Ce a rezultat? O situație care se perpetuează până astăzi. La acel moment, City Insurance, care are aproape 40% din piața RCA și care dă unele semne de slăbiciune fiind acuzată de service-uri că nu plătește integral, se afla sub un plan de redresare, având probleme cu solvabilitatea.
Printre altele, ASF le impusese să nu vândă la un nimel mai mare decât 75% din vânzările de RCA din anul precedent. Plafonarea tarifelor a făcut imposibil ca ASF să mai poată impune acest nivel. Ba, mai mult, plafonarea tarifelor a fost momentul în care City Insurance a prins aripi, alături de Asirom(care peste ani avea să ajungă de două ori inclusiv în situația de a fi amendată pentru că nu gestionează corespunzător dosarele de daună care au venit peste ea din RCA). ASF nu avea cum să contrazică City, al cărei argument simplu a fost că a vândut la prețul impus de lege, lucru absolut real. Diferența o făcea comisionul plătit brokerilor, de trei ori mai mare decât cel plătit de alte firme de asigurare. la nivel de comision au contat doar City Insurance, Euroins și Asirom, iar acela a fost momentul din care piața s-a concentrat în doi, maximum trei jucători, având în vedere că pentru ceilalți tariful impus de lege a fost considerat prea mic pentru a permite obținerea unui profit.
A urmat o averizare de infigement venită de la CE pentru plafonarea tarifelor și apoi o nouă lege RCA, cea contestată acum tocmai de Consiliul Concurenței.

Te-ar putea interesa și: