Investițiile străine directe au scăzut constant în ultimii ani, ajungând anul trecut la nivelul anului 2003 – aproximativ 2 miliarde de euro. Cea mai mare variație s-a înregistrat în 2009, cu o scădere de peste 60% față de 2008 – de la 9,1 la 3,5 miliarde de euro. Alături de criza economică mondială, principala explicație a acestei alunecări necontrolate a fost instabilitatea politică, pentru că investitorii nu acceptă să își ducă banii într-un mediu politic nesigur. Anul 2009 s-a remarcat prin scandaluri politice interminabile între PDL și PSD, aliați la guvernare, și printr-o premieră în democrația contemporană din România – demiterea unui guvern printr-o moțiune de cenzură în Parlament.

Primul avertisment vine de la Moody’s

Stabilitatea Guvernului este pusă la îndoială de acțiunile străzii și ale opoziției, iar acest aspect are un impact negativ asupra economiei, pentru că reformele structurale și fiscale devin mai dificile, potrivit unei analize recente a companiei de consultanță Moody‘s. Creșterea investițiilor străine directe, în 2012, este și mai improbabilă în eventualitatea unei demisii a Guvernului. O îmbunătățire a acestui parametru macroeconomic ar fi necesară mai ales în contextul veștilor proaste de anul trecut din partea companiilor Nokia și Tnuva. În septembrie, finlandezii de la Nokia au anunțat oprirea producției la fabrica din Jucu, începând din ianuarie 2012, ca parte a unui proces internațional de restructurare. Ca urmare a acestei decizii, 4.000 de oameni – angajați direcți ai Nokia și ai unor firme subcontractoare – și-au pierdut locul de muncă. În noiembrie, firma israeliană Tnuva a anunțat oprirea producției și retragerea de pe piața din România, după ce, timp de șase ani, a investit 60 de milioane de euro. Înainte de închiderea producției, Tnuva România avea 500 de angajați. Cea mai mare temere este că ieșirea multinaționalelor de pe piața locală s-ar putea transforma într-un fenomen incontrolabil, cu efecte dezastruoase asupra PIB-ului și a pieței muncii. Piața a receptat drept un semnal în acest sens anunțul companiei franceze Renault privind lansarea a două noi modele de autoturisme în acest an, care vor fi construite în Maroc. Renault a investit un miliard de euro în Maroc, cu scopul de a crea cea mai competitivă uzină a grupului, în condițiile în care costurile sunt mult mai reduse decât în România sau Turcia.

Sistemul legislativ naște confuzie

În afară de instabilitatea politică, investitorii sunt descurajați de instabilitatea legislativă. La sfârșitul anului trecut, redevențele pentru resursele naturale au fost majorate prin ordonanță de urgență, iar la începutul acestui an a apărut o nouă modificare în aplicarea taxei auto. O altă problemă cronică este fiscalitatea ridicată. În prezent, România are un nivel foarte mare de taxare pentru forța de muncă angajată, ceea ce încurajează angajarea la negru. De asemenea, în unele domenii specifice, fiscalitatea este printre cele mai mari din UE, de exemplu în transporturi sau în sectorul minier, unde rata de impozitare este de aproape 50%. Și dacă mai punem la socoteală și dificultatea cu care autoritățile eliberează avizele și autorizațiile de care proiectele majore din aceste domenii au nevoie pentru a demara – precum proiectul de minerit aurifer Roșia Montană, aflat pe lista de așteptare de 15 ani – este de neînțeles ce strategie aplică guvernanții pentru atragerea investitorilor străini.

Exporturile și investițiile străine au un impact major asupra șomajului și a nivelului de trai, puncte centrale în revendicările străzii. Resursele publice pentru investiții și crearea locurilor de muncă sunt limitate, astfel încât singura soluție viabilă este crearea de locuri de muncă în mediul privat. Potrivit unor date recente ale Institutului Național de Statistică, în trimestrul al treilea din 2011, rata de ocupare a populației în vârstă de muncă (15-64 ani) a fost de 59,1%. Cea mai gravă situație este în cazul tinerilor între 15 și 24 ani, segment unde rata de ocupare a fost de 24,5%.