Industriașii europeni cer înghețarea ETS

Sistemul certificatelor de CO2, prezentat drept instrument de salvare climatică, este acuzat tot mai des că a devenit o speculație toxică, ruptă de economia reală și devastatoare pentru industrie, locuri de muncă și nivelul de trai.

Gheorghe Piperea, avocat, europarlamentar și profesor universitar, scrie despre presiunea tot mai mare exercitată de marii industriași europeni pentru suspendarea sistemului ETS, mecanismul de tranzacționare a certificatelor de emisii de CO2 pe care îl consideră o sursă de faliment economic, relocare industrială și pierdere a competitivității. Într-un text critic și direct, autorul arată cum o politică prezentată drept soluție de mediu riscă să se transforme într-un accelerator al declinului industrial european.

Ce este ETS și cum funcționează

Industriașii europeni cer cu insistență înghețarea ETS, sistemul de tranzacții cu certificate de emisii de CO2 care a devenit o speculație nocivă, generatoare de faliment, șomaj și sărăcie, fiind complet rupt de realitatea economică și un eșec major ca politică de mediu.

Emission Trading System (ETS) este matricea de “luptă” contra schimbării climatice prin tranzacții cu fum. Statele, la început, conferă certificate de CO2 gratis, cu obligația ca treptat “cadorisitul” să reducă emisiile prin tehnologie verde. Cadoul se reduce anual. Cine nu ține pasul, plătește certificate, pe care le cumpără de la “elevii silitori”, de la elevii repetenți (care intră treptat în faliment, dar continuă să primească certificate gratuite) și de la traderi, precum și de la bănci, care le primesc în garanție, pentru credite.

Cine câștigă cu adevărat din sistem

Marele gheșeft este la traderi și bănci. Acestea sunt entitățile cu bani și lobby care fac și mai mulți bani și lobby din acest sistem de tranzacții cu fum și cu “dreptul” de a emite fum (ETS).

În timp ce Uniunea Europeană vinde și cumpără fum* la prețuri voit crescătoare**, China, SUA, India, Rusia și restul lumii continuă să producă industrial după metoda clasică, iar UE le cumpără masiv produsele, din lipsă de producție proprie.
Falimentând treptat, UE nu va mai avea resurse pentru a lupta contra așa-zisei încălziri climatice, luptă pe care azi nu o mai dă nimeni.

Scrisoarea deschisă a marilor producători europeni

Printr-o scrisoare deschisă de zilele astea, adresată lui António Costa, președintele Consiliului European, trei producători de oțel (cândva mari, acum liliputani – ArcelorMittal, ThyssenKrupp și Voestalpine), Federația Italiană a Oțelului (Federacciai) precum și concernul BASF (chimicale, sector intensiv energetic), au cerut suspendarea imediată a ETS.
Printre altele, industriașii germani, francezi, italieni și belgieni ai oțelului și ai chimiei se consideră discriminați și lăsați fără apărare în competiția economică. De vreme ce concurenții nu au obligații de tipul ETS, avantajul competitiv îi va face să prevaleze asupra economiei UE. Producția va continua relocarea din UE în India și China, iar locurile de muncă în UE vor dispărea.

Răspunsul birocrației europene

Ce fac Comisia și Parlamentul European?
Insistă.
În prostie, birocratul verde, muncește din greu pentru a urca lumina în pod cu ligheanul.

ETS nu va fi abandonat, ci “îmbunătățit”. Vom vedea ce înseamnă asta în iulie, dar mă tem că e ca în zicala : situația se îmbunătățește din ce în ce mai rău.

În ciuda țipătului de disperare al industriașilor din UE, Comisia pregătește intens ETS2, precum și un ETS maritim.

ETS2 și extinderea poverii asupra cetățenilor

(e ridicol, dar din 2029 urmează ETS2, care ne impune certificate de CO2 și nouă, particularilor, pentru a ne putea deplasa cu mașini cu motoare termice sau pentru a ne încălzi și face mâncare în case)

De reținut că un grup de țări “verzi”, cum ar fi Danemarca, Finlanda, Portugalia, Spania, Suedia, care sunt convinse că se descurcă gratis cu energia lor verde, apără la baionetă integritatea ETS, avertizând că suspendarea ar submina semnalele de preț, investițiile și ambiția climatică.

Speculația începe înainte ca sistemul să existe

Colac peste pupăză: deși este preconizat pentru 2029, ETS2, cel care ni se va aplica nouă, particularilor, este deja utilizat pentru speculații. Se vând și se cumpără futures și options pe certificate de CO2 pentru particulari, deși nici măcar nu au fost emise certificate.
Ca să pricepem mai ușor: este ca și când Elon Musk ar anunța că face o companie în 2029 care va duce primii oameni pe Marte, iar unii ar vinde deja acțiuni viitoare la acea companie și locuri în picioare în giga – nava care îi va duce pe Marte.
E ridicol, dar Musk are de 100 de ori mai multe șanse să ducă oameni pe Marte în 2029 decât are UE șanse să oprească schimbarea climatică utilizând ETS și ETS2…

Când o eroare devine politică publică

Nu există greșeală mai mare pe lume decât să continui greșelile pe care le faci pentru că toată lumea te minte și pentru că te minți singur, fiind convins de misiunea ta profetică.

Este un text despre o politică europeană care, din promisiune de salvare climatică, riscă să se transforme într-un mecanism de sărăcire industrială și socială. Dincolo de jargonul tehnic și de ambițiile declarate, întrebarea rămasă este cât de mult mai poate suporta economia europeană costul unor experimente pe care realitatea începe să le contrazică tot mai dur.