De cateva saptamani, ploua cu ordonante de urgenta. Prins cu temele nefacute, Guvernul taie in stanga si in dreapta facilitati, doar-doar o intra in voia FMI. De prea mult zel, executantii au ajuns sa suspende chiar si ceea ce n-au dat. Amortizarea accelerata, de pilda.
In sedinta de joi, 27 mai, Guvernul a aprobat o ordonanta de urgenta care trata fugitiv, dar transant, problema amortizarii accelerate. „Suspendare!” – suna verdictul dat de cabinet. Cuvint cu cuvint, paragraful cu pricina arata: „Utilizarea amortizarii accelerate se suspenda pentru anul in curs”. Nimic nou, ar spune unii. Si nu ar gresi.
Toate-s vechi
si noi sunt toate
La 30 decembrie 1997, Ordonanta de Urgenta nr. 92/1997 permitea utilizarea amortizarii accelerate, printr-o simpla notificare catre Finante. Astfel, 50% din valoarea mijlocului fix putea fi inclusa in cheltuieli inca din primul an de utilizare, iar aceasta cheltuiala era deductibila. Masura se impunea cu necesitate. „Intr-o economie inflationista, cum este cea romaneasca, daca nu permiti amortizarea accelerata, nu poti recupera capitalul investit”, subliniaza Mihaela Mitroi, manager la departamentul taxe al companiei PricewaterhouseCoopers.
De altfel, desi aducea o facilitate investitorilor, OUG nr. 92/1997 nu descurca nici pe departe itele amortizarii. „Romania este una dintre putinele tari in care amortizarea e stabilita prin acte normative. In mod normal, statul ar trebui sa prevada numai limita de deductibilitate a amortizarii, deci ceea ce vizeaza direct fiscalitatea, si nu sa impuna cat si cum sa fie calculata amortizarea, caci acest ultim aspect tine strict de gestiunea financiara a intreprinderii”, explica Marin Toma, presedintele Corpului Expertilor Contabili si al Contabililor Autorizati din Romania (CECAR). Dar la noi e altfel decat la altii, intrucat „contabilitatea este subordonata fiscalitatii”, astfel incat statul sa poata obtine, pe baza unor situatii umflate, sume mai mari la buget, a mai apreciat presedintele CECCAR.
In martie a.c., art. 6 din Legea bugetului pe 1999 suspenda facilitatile vamale si fiscale prevazute la capitolul IV din Ordonanta nr. 92/ 1997. Inscrisa fatidic la numitul cap. IV, utilizarea amortizarii accelerate devenea, implicit, inoperanta. Se revenea astfel la o reglementare doar cu o zi mai „veche” decat OUG nr. 92/1997, anume cea cuprinsa in Normele la Legea amortizarii, aparuta pe 29 decembrie 1997. Conform acestora, amortizarea accelerata este permisa, dar numai daca organele teritoriale ale Ministerului Finantelor (MF) isi dau avizul.
Aprobari putine,
dupa buget!
Aprobarea se obtine insa printr-o procedura aiuritoare. Trebuie puse la dosar diverse date despre firma ca, de exemplu, cifra de afaceri, capitalul propriu, active corporale. Dar asta nu e tot. Trebuie calculati si anumiti „indicatori de eficienta”, cum ar fi rata capitalului propriu fata de activele fixe, rata activelor fixe, rotatia activului. (Lista completa este indicata in actul normativ, fiind intinsa pe circa doua pagini.)
Pe baza acestor elemente, agentul economic obtine un punctaj, care il califica sau nu printre beneficiarii aprobarii. Cat a fost aplicata, OUG nr. 92/1997 stersese aceste pretentii. Agentii economici puteau utiliza amortizarea accelerata doar prin simpla informare a organelor fiscale, „fara a mai fi necesara o aprobare prealabila din partea MF”, arata amintitul act.
Dar n-a fost sa fie. A venit legea bugetului si… adio facilitati! La acea vreme, chiar Ministerul Finantelor a iesit la rampa cu precizari. Iosefina Morosanu, secretar de stat, sublinia ca deducerea cheltuielilor cu amortizarea accelerata a mijloacelor fixe ramane in vigoare, in virtutea Legii amortizarii, cu modificarile ulterioare.
Asadar, in baza normelor, inca se mai putea uza de amortizare accelerata, dar in conditiile impuse de Finante. Putine companii se angajeaza la un asa demers. „Suntem in faza in care foarte putine companii pot beneficia – in conditiile legii amortizarii – de amortizarea accelerata. Chiar daca o societate ar indeplini criteriile impuse – deloc usoare – si ar intruni punctajul minim prevazut de lege, tot nu ar obtine imediat aceasta aprobare. Trebuie sa depuna un dosar, sa astepte un timp si sa parcurga un proces administrativ greoi”, a adaugat reprezentanta PricewaterhouseCoopers.
O intrebare fireasca apare: daca tot erau putini beneficiari, de ce a mai fost nevoie de inca o suspendare? Bugetul nu e o scuza, intrucat, cu sau fara aceasta decizie, statul castiga cam la fel. Pe de alta parte, oamenii de afaceri au semnalat, nu o data, ca amortizarea accelerata trebuie sa se numere printre prioritati, daca se doreste stimularea investitiilor.
Cabinetul joaca
pe doua fronturi
Totusi, deciziile Guvernului continua sa surprinda pe toata lumea. Tinut secret, motivul pare a fi impresionarea FMI. Surse autorizate de la Palatul Victoria ne-au dat de inteles ca, daca acordul cu Fondul Monetar va fi parafat la termenul stabilit – 25 iunie -, decizia privind suspendarea amortizarii accelerate ar putea sa dispara. Deocamdata, se trage de timp pe linia intrarii ei in vigoare, astfel incat, cel putin pana la data scrierii acestor randuri (10 iunie), ordonanta nu a fost inca publicata in Monitorul Oficial.
Devine tot mai clar ca actualul cabinet incearca sa joace pe doua fronturi: la noi, mimeaza pasul alergator pentru reforma, in fata FMI, nu misca in front.