Dar, potrivit Douglas-Westwood, companie de consultanţă în domeniul energiei, prețurile vor rămâne ca acum până în aproximativ 2019, atunci când producția de petrol offshore va atinge punctul culminant. Analiștii companiei au numărat 15 proiecte mari offshore care sunt vizate, inclusiv South Pars din Iran, Lula, în bazinul Santos din Brazilia și Tsimin-Xux din Mexic. Doar din aceste trei singure proiecte se va obţine o promducţie combinată de 1.617 milioane de barili pe zi în 2017.

Pentru a plasa acest aspect în perspectivă, anul viitor consumul de țiței la nivel mondial este prevăzut să crească cu 1,5 milioane de barili pe zi, la 96,78 milioane de barili pe zi, potrivit datelor EIA, față de producția totală estimată de 96,79 milioane de barili pe zi.

Productia de gaze este setată de asemenea pentru o creștere accelerată, datorită unor proiecte precum Gorgon și Wheatstone în largul coastelor australiene precum și extinderea ofertei în Orientul Mijlociu, mai ales în Iran și Qatar, precum și o serie de proiecte de LNG în SUA sau în altă parte. LNG, în special, ar putea duce la o scădere prelungită a prețurilor, în condiţiile în care fiecare ţară care are rezerve de gaze va face presiuni pentru “o bucată de plăcintă”.

În același timp, analiștii de la Douglas-Westwood notează că o mulțime de proiecte offshore au fost anulate. Doar că efectele acestor anulări asupra producției globale nu vor fi resimțite înainte de 2019. După aceea, sectorul de exploatare şi producţie E&P va avea o altă problemă: să stăpânească prăbuşirea cotelor de producţie după tăierea a peste 350.000 de locuri de muncă și reducerea investițiilor.

Adăugați şi echipamentele de producție, iar industria de petrol și gaze s-ar putea confrunta cu o altă criză.

Nu pare să existe nici o cale de ieșire din acest cerc vicios. E&P îşi prioritizează în prezent dividendele și numerarul, ceea ce înseamnă că nu își pot permite sa amane prea multe proiecte, mai ales că au investit deja atât de mult în ele înainte de încetinirea creșterii prețurilor. Începând cu luna martie a acestui an, Petrolul Marte a anulat deja proiecte în valoare de peste 270 de miliarde de dolari, după cum arată datele de la Rystad.

Mai mult decât atât, E&P au nevoie de proiecte offshore existente din două motive: rata de înlocuire a rezervelor şi noile reglementări de foraj marin. Grație încetinirii creșterii prețurilor, raportul de înlocuire a rezervelor pentru cele mai mari companii petroliere din lume a scăzut la minime multianuale. De fapt, noile descoperiri de petrol făcute anul trecut au fost cel mai mici din 1952. Aceasta este o problemă cu potențial mare, deoarece de petrol și gaze naturale sunt surse de energie neregenerabile.

Noile reglementări ale guvernului SUA, pe de altă parte, au făcut ca noile explorări offshore să fie mai scumpe. Noile reglementări, lansate pentru prima data în luna aprilie si suplimentate recent cu un set de reguli specifice privind foraj arctic, sunt menite să reducă riscurile de mediu asociate cu explorarea offshore a hidrocarburilor.

Aşa că, producătorii de petrol și gaze se confruntă cu costuri de producție mai mari pentru forajul offshore, precum și cu un deficit de forţă de muncă vreme de câţiva ani. Într-o astfel de situație, singura lor cale de acţiune rezonabilă este să obţină maximum a ceea ce au. Supraabundența prelungită este un efect secundar inevitabil al acestui curs.

Citeşte articolul original în OilPrice.com

Te-ar putea interesa și: