Este de-a dreptul fabulos cum un ministru, mai ales cel al Finanţelor, interpretează legea şi acordurile cu Uniunea Europeană în aşa fel încât “să dea bine opiniei publice”. În primul rând mi-a atras atenţia cum a explicat Ialomiţianu creşterea accizei la motorină: “Avem obligaţia ca, în 2013, să ajungem, la motorină, la nivelul accizei minime; pentru 2012, de la 1 ianuarie ar trebui să respectăm acest calendar, urmând ca şi în 2013 să aplicăm prevederea legată de majorare, să ajungem la acciza minimă”. Dar când a venit vorba de accizele la cafea, care potrivit legislaţiei europene trebuiau eliminate, atenţie, încă de la 1 ianuarie 2011, acelaşi ministru a declarat scurt: “Menţinem acciza la cafea şi pentru 2012, impactul bugetar este de 54 de milioane”. Adică, atunci când vine vorba de bani la buget aplicăm legislaţia europeană şi tratatul de aderare după bunul-plac al ministrului de Finanţe.

În al doilea rând, mi-a plăcut cum a întors-o dl ministru atunci când a vorbit despre taxele locale. Cu doar câteva ore înainte de briefingul de la Guvern, Gheorghe Ialomiţianu a explicat, într-o conferinţă de presă organizată la sediul Ministerului Finanţelor, cum reprezentanţii asociaţiilor primarilor de municipii, oraşe şi comune au solicitat eliminarea din legislaţie a articolului care permit autorităţilor locale să majoreze taxele şi impozitele locale cu până la 20%. În conferinţa de presă de la Ministerul Finanţelor, Ialomiţianu anunţa că primarii au solicitat eliminarea acestei cote sau creşterea nivelului până la 50%, întrucât unele taxe sunt mici. Mai mult, în urmă cu o zi, într-un interviu acordat postului public de televiziune, ministrul venea şi cu explicaţii cum ar trebuie majorate aceste taxe şi impozite de către autorităţile locale: în funcţie de zone, cartiere de vile, etc.

Dar odată ajuns la Palatul Victoria situaţia s-a schimbat:  “Guvernul a decis că nu este de acord, decizia a fost că, pentru 2012, să nu modifice impozitele şi taxele, cele pe care le-au plătit contribuabilii în anul 2011. Deci, este solicitarea organizaţiilor primarilor. Asta am spus-o şi în conferinţa de presă de la Ministerul Finanţelor Publice”, a explicat Ialomiţianu.

De aici putem observa cum a reuşit Ialomiţianu să se remarce ca cel mai bun ministru al Finanţelor din Europa:  anunţi o posibilă creştere de taxe şi impozite, iar apoi ieşi şi declari că nu se mai face că oricum era ilegală o astfel de creştere, întrucât trebuia făcută cu şase luni înainte. “Am considerat că în perioada aceasta nu este bine să mărim impozitele şi taxele, asta a fost primul motiv, iar, în al doilea rând, primăriile nu mai puteau să majoreze decât în mod abuziv, pentru că potrivit Legii finanţelor publice locale, taxele, impozitele şi taxele locale se stabilesc cu şase luni înainte”.

Aceeaşi regulă “cu şase luni înainte” ar trebuie să se aplice, de regulă, şi la modificarea Codului fiscal, care în ultimii ani a fost modificat de peste 60 de ori. Iar aşa cum a intrat deja în obişnuiţă, Codul fiscal se modifică, de regulă, în ultima şedinţă de guvern din luna decembrie a fiecărui an.

Ce să mai discutăm despre predictibilitate, atât de mult cerută de către mediul de afaceri, sau de propunerile oamenilor de afaceri, care întotdeauna sunt uitate printre sertare. O altă provocare a fiecărui ministru al Finanţelor a fost republicarea Codului fiscal. Fiecare şef al Finanţelor din 2007 încoace a promis că în mandatul său va realiza acest lucru, dar niciunul nu a reuşit. Dacă nici Ialomiţianu nu reuşeşte anul viitor The Banker ar trebui să-i retragă premiul de cel mai bun ministru al Finanţelor din Europa.
Urmăriţi mai jos cum explică ministru modificările aduse Codului fiscal şi decizia guvernului de a menţine taxe locale la nivelul din 2011.

Te-ar putea interesa și: