Hoţia e structurală?

Jaful din bugetele publice este chiar ceva de la sine înţeles?

 Da, par a ne spune reprezentanţii establishment-ului trădând o mentalitate oligarhică profund înrădăcinată. „Trebuie să vă luăm până la ultimul bănuţ, că noi cheltuielile de stat în ruptul capului nu le vom tăia; ne-am obişnuit să ne îndestulăm din ele.“ Aşa cică ar cuvânta capetele hidrei bancaro-politice, monstrul pe care românii îl îndoapă de ani de zile. Istoviţi după terapia de şoc ceauşistă, nenorociţi după tranziţia către nicăieri a anilor ‚90, ameţiţi de balonul creditării de la jumătatea deceniului trecut şi storşi de criza recentă, românii să nu cumva să spere la o ridicare a poverilor care îi apasă. Cum altfel putem interpreta că a sărit eşafodajul la perspectiva tăierii TVA de la un sfert din ce cosumăm la abia dublul faţă de zeciuiala clasică?! O oligarhie ilegitimă – singura umflată nesustenabil – tremură dintr-o dată de grija bugetului pe care l-a prăduit sistematic. Cică să nu ajungem ca Grecia… O relaxare fiscală prevăzută de Executiv este cosiderată ca un atentat la deficitul structural. Pare culmea culmilor că un Guvern care îşi dă singur peste mână să nu mai fure – lăsăm mai mulţi bani economiei, pentru că tot am tăiat de la cheltuieli – este întors din drum de oameni care se cred pionieri ai capitalismului pe acest pământ.

Preşedintele Klaus Iohannis a trimis înapoi Codul Fiscal care consfinţea un TVA de 19% şi a fost aplaudat în numele echilibrelor structurale. Ce să înţelegem din aceasta? Că hoţia este structurală? Dacă şeful Curţii de Conturi spunea că din cheltuielile publice, la 100 de lei, 40 de lei se fură – şi nu ştim să se fi tăiat chiar atât între timp – de ce insistăm că nu e loc de relaxare fiscală? Doar dacă nu cumva considerăm că hoţia cu gulere albe din România este un dat.

Poate sunt îngrijorări din partea BNR, a organismele internaţionale şi chiar a unor entităţi din economia privată că un nou val de criză mondială bate la uşă riscând să scoată România de pe şine.cu tot cu bugetul ei. Totuşi, nivelul de ineficienţă din aparatul public şi al cheltuielilor bugetare este într-atât de mare, încât tot ar suporta ajustări. Să vedem noi întâi Guvernul că reduce fiscalitatea şi apoi chiar ne vom bucura să-l vedem dând din colţ în colţ la tăierea cheltuielilor hoaţe în cazul în care calculele i se vor întoarce împotrivă. Este chiar strigător la Cer că personaje cu mentalitate oligarhică ce se uită în farfuria pensionarilor sau cu cât este taxat căruciorul de la hipermarket al românului să ne vorbească despre „dezvoltarea prin asumare“ din aceiaşi bani publici. România are nevoie de investiţii, dar în fabricarea de bunuri comercializabile şi nu de risipa hoaţă pe bani publici. De aceea şi banii trebuie să rămână în proporţie mai mare la economia privată. Bugetul statului chiar poate rămâne echilibrat dacă se operează amputările necesare pe parte de cheltuieli. Nu poate fi o variantă de acceptat că hoţia ar fi structurală.

ADRIAN PANAITE,

redactor Capital