Guvernul sapa groapa pietei de obligatiuni

Faptul ca perioada de timp in care emisiunile de obligatiuni municipale au fost subscrise de doritori a scazut constant (zece zile lucratoare la Mangalia, opt zile la Predeal, patru la Zalau si doar doua la Alba Iulia) arata cat se poate de clar succesul pe care aceste instrumente de plasament l-au avut in randul investitorilor. Din pacate insa, in curand, am putea asista la rarirea sau chiar disparitia emisiunilor de obligatiuni municipale de pe piata financiara romaneasca, motivul constituindu

Faptul ca perioada de timp in care emisiunile de obligatiuni municipale au fost subscrise de doritori a scazut constant (zece zile lucratoare la Mangalia, opt zile la Predeal, patru la Zalau si doar doua la Alba Iulia) arata cat se poate de clar succesul pe care aceste instrumente de plasament l-au avut in randul investitorilor.
Din pacate insa, in curand, am putea asista la rarirea sau chiar disparitia emisiunilor de obligatiuni municipale de pe piata financiara romaneasca, motivul constituindu-l incapacitatea Guvernului de a dezvolta o strategie clara si coerenta de finantare a bugetului de stat si a celor locale. Transferandu-li-se de catre Guvern tot mai multe sarcini (gestionarea producerii si comercializarii energiei termice, plata unor sume pentru asistenta sociala etc.) fara a li se pune la dispozitie si surse de finantare (o cota mai mare din impozitul pe venitul global), primariile si consiliile judetene vor avea din ce in ce mai putini bani pentru investitii. Or, acesti bani pentru investitii sunt tocmai acei bani din care se realizeaza rambursarea imprumutului si a dobanzilor aferente emisiunii de obligatiuni municipale.
Asa cum arata un recent studiu despre descentralizarea financiara in domeniul administratiei publice locale (APL), studiu elaborat de Initiativa pentru Descentralizare Financiara pentru Europa Centrala si de Est (The Fiscal Decentralization Initiative for Central and Eastern Europe – FDI) cheltuielile cu asigurarile sociale facute de primarii si consilii judetene, s-au dublat in perioada 1999-2001, in vreme ce cheltuielile aferente investitiilor s-au aflat intr-un continuu regres. „Trebuie remarcat un fapt foarte ingrijorator: in 2001 cheltuielile de protectie sociala au ajuns aproape la nivelul cheltuielilor pentru investitii facute de administratia publica locala (18,95%, fata de 19,13%).
In perioada 1999-2001 asistam, totodata, la descresterea lenta, dar constanta, a cheltuielilor pentru investitii. Daca dorim sa evaluam efortul propriu al autoritatilor locale in sectorul investitiilor, putem scadea din ponderea totala a investitiilor (19,3%) ponderea cheltuielilor cu destinatie speciala (circa. 8%), care intr-o covarsitoare masura sunt transferuri cu destinatie speciala pentru investitii de la bugetul de stat. Putem deci constata ca in aceasta perioada ponderea investitiilor APL in total bugete locale a scazut de la 12,52%, in 1999, la 11,02%, in 2001. Aceste evolutii sunt expresia presiunii foarte mari pe care cheltuielile de asistenta sociala le exercita asupra bugetelor locale. In general, aceste cheltuieli sunt foarte rigide si atunci autoritatile locale isi echilibreaza bugetele prin amputari ale investitiilor noi si amanari ale investitiilor in derulare. Acest ultim fenomen nu face altceva decat sa creasca costurile totale reale ale investitiilor in infrastructura serviciilor de gospodarie comunala”, se arata in studiul mentionat.

Obligatiunile se vor plati, nu si salariile

Intr-o recenta luare de pozitie in cadrul mesei rotunde „Dezvoltare prin Obligatiuni Municipale”, organizata de firma VMB Partners, domnul Victor Giosan, expert la Fundatia Parteneri pentru Dezvoltare Locala – FPDL, arata ca principala amenintare pentru piata obligatiunilor municipale o constituie diminuarea veniturilor aflate la dispozitia adminstratiilor locale. „Cresterea salariului minim pe economie va duce la cresterea nivelului salariului minim neimpozabil”, arata domnul Giosan. Adica, la diminuarea veniturilor din impozitul pe venit, o sursa foarte importanta de finantare pentru bugetele locale. Adaugand si cresterea efortului pentru acoperirea cheltuielilor cu asistenta sociala, vom vedea, foarte clar, de ce scad banii ce pot fi utilizati pentru investitii.
O alta problema datorata transferului de sarcini „in carca” primariilor, fara a li se pune la dispozitie si fonduri, este aceea a cresterii riscului de neplata in cazul obligatiunilor municipale, mai ales daca e vorba de emisiuni care se intind pe perioade mai lungi de timp (trei-cinci ani). Este cat se poate de bine cunoscuta practica guvernelor de pana acum de a emite legi fara a face analize de impact. O municipalitate care ar emite in prezent obligatiuni pe perioade de trei-cinci ani (in definitiv aceste instrumente se emit pe termene lungi de timp, ce pot ajunge chiar la zeci de ani), stiind ca dispune de un anumit buget, ar putea ajunge in urmatorii ani in incapacitate de plata, din cauza faptului ca printr-o lege emisa fara a fi bine gandita i s-au transferat o serie de sarcini (acoperirea unor noi cheltuieli de asistenta sociala, de exemplu), fara a i se pune la dispozitie si fondurile din care sa acopere acele cheltuieli. „Deoarece legea prevede prioritatea platilor referitoare la credite, fie ele obligatare sau bancare, fata de orice alte plati, in cazul in care resursele financiare ale bugetelor locale devin mai reduse decat necesarul, primele cheltuieli care nu vor putea fi suportate vor fi tocmai cele adaugate de curand, in special cele de asistenta sociala”, declara Viorel Utma, Manager Partner la VMB Partners.