Este în curs de derulare procesul de impunere cu CASS și de executare silită a persoanelor care realizează venituri din activități independente și din profesii liberale. Vorbim de circa 400 de mii de persoane – avocați, desigur, practicieni în insolvență, executori, notari, experți contabili, evaluatori, consultanți, medici, farmaciști, arhitecți, instructori auto sau sportivi, ziariști freelanceri – pe scurt, cam tot ceea ce înseamnă coloana vertebrală a societății, clasa de mijloc. La care trebuie adăugați încă circa 600 de mii de salariați care au loc de muncă la acești independenți, în curând falimentati de stat. 

Din 2013 până în prezent, fiscul român nu a făcut minimul efort de a calcula sumele anuale finale pe care persoanele care realizează venituri din activități independente le datorează cu titlu de contribuție la asigurările sociale de sănătate (CASS). Începând din 2012, după înțeleaptă idee a dlui Ponta, CASS a trecut în gestiunea fiscului. De atunci încolo, odată cu impozitul pe venit, am primit toți și “impunerea” cu cass, pe același formular. Dacă, în privința impozitului pe venit, modul de declarare și de regularizare a devenit destul de notoriu (se declara, la început de an, un buget estimat de venituri și cheltuieli, pe baza căruia se calculează un impozit provizoriu, iar la finalul anului fiscal se depune o declarație finală de venituri brute, pe baza căreia se emite decizia de impunere finală), în privința CASS nu s-a putut face niciodată regularizarea, întrucât competenții de la Fisc și de la casele publice de asigurări de sănătate nu au reușit să transfere bazele de date cu asigurații de la casele de sănătate la fisc.

În orice caz, niciodată integral și corect, așa cum ne-a arătat chiar CJUE în cauza Bară contra României. Pentru că se apropie finalul termenului de prescripție, competenții de la Fisc au început, încă din decembrie anul trecut, să trimită decizii de impunere conținând sumele de plata cu titlu de regularizari ale CASS pe anii 2013-2017. 

Nu sunt deloc convins că bazele de date, documentele și informațiile necesare au fost complete și corecte (s-a văzut asta în 2016, când ANAF-ul dlor Doros și Cioloș au emis o lista a rușinii cu cetățeni certați cu fiscul, care s-a dovedit plină de oribile greșeli și jenante inadveretente). 

 

Ce este mai important, însă, rezultă din următoarele :

(i) CASS este o contribuitie, și nu un impozit sau o taxa, ceea ce înseamnă că nu poate, legal și constituțional, să fie confundată cu impozitul și să figureze pe aceeași dispoziție de plata a obligațiilor bugetare că și impozitul; cass nu este nici impozit, nici taxa, întrucât presupune o contraprestație echivalentă sistemului public de sănătate, în schimbul plății sale de către asigurat; cei care sunt scutiți de cass primesc de la sistemul public serviciile de sănătate (inclusiv medicamente gratuite sau compensate) în baza principiului solidarității, dar nici acest aspect nu transformă contribuția noastră în impozit sau taxa, întrucât refuzul plății cass nu se sancționează doar cu executarea silită și cu penalitățile, că în cazul impozitelor și taxelor, ci și cu refuzul prestațiilor de asigurări de sănătate, exact că în cazul asigurărilor de bunuri;
(ii)Fiscul ar fi putut face aceste regularizari imediat, începând din 2013, întrucât veniturile persoanelor vizate, în considerarea cărora se calculează CASS, sunt precis determinate la finalul anului fiscal; nefăcând minimul efort de efectua regularizarea cass după aceleași principii că și la regularizarea impozitului pe venit, fiscul român nu numai că și-a încălcat rolul activ și obligația de informare a contribuabilului, dar a fost și de o crasă incompetența și de o rară rea-credință, lăsând aceste sume, ignorate de contribuabil, să se acumuleze pentru a fi “impozitate” dintr-un singur foc, urmând a fi achitate în termen de 60 de zile de la comunicarea dispoziției de impunere, cu consecință probabilă a falimentului asiguratului (faliment care implică și salariații săi, care vor rămâne pe drumuri, vulnerabili la executările silite ale băncilor la care au făcut credite în considerarea jobului la acești independenți, viitori faliți);

(iii) Cel mai important aspect al relei-credințe și al crasei incompetente a Fiscului român este, însă, potențialul ridicat de răpire a dreptului asiguratului de a trece CASS în categoria cheltuielilor deductibile, care reduc impozitul pe venit*; deciziile de “impunere” au început să fie emise din decembrie anul trecut, imediat după ce, în 2017, legiuitorul a decis că cass să nu mai fie integral deductibil din punctul de vedere al veniturilor impozabile; dacă deciziile de “impunere” cu cass regularizat ar fi fost emise la timp, încă din anul 2013, atunci asiguratul ar fi avut dreptul care i se cuvine, de a trece aceste contribuții la cheltuieli deductibile; fiind emise decizii de “impunere” după 2017, dreptul de deducere nu mai există.

în acest fel, indirect, cass a fost transformat într-un impozit, ceea ce este contrar legii și chiar Constituției; în plus, indirect, se probează ceea ce eu am susținut încă din 2014, că acest cass este, de fapt, un impozit mascat, lucru negat vehement de fisc și ignorat cu grație de instanțele de contencios administrativ, în special de Curtea de apel București.

*art 75 din Codul fiscal, care dispunea că deductibilitatea cass se acordă de către Fisc la momentul emiterii Deciziei de regularizare a sănătății, a fost abrogat, de unde posibilă concluzie că această cheltuiala nu ar mai fi deductibilă, ceea ce ar fi un dezastru”, a explicat Gheorghe Piperea pentru Capital.


Te-ar putea interesa și: