Activitatea seismică din România are un caracter constant, cu epicentrul cel mai cunoscut în zona Vrancea, recunoscută pentru cutremurele adânci și cu impact regional. Evenimente recente, de intensitate mică, au readus în discuție importanța înțelegerii acestui fenomen și a pregătirii populației. Deși majoritatea cutremurelor trec neobservate sau sunt resimțite slab, istoria arată că țara a trecut prin momente critice cu efecte majore. Specialiștii spun că informarea și prevenția pot limita efectele unor viitoare evenimente.
Ce sunt, cum se produc cutremurele și de ce apar
Un cutremur este rezultatul unei mișcări bruște a scoarței terestre, atunci când energia acumulată în adâncime este eliberată. Fenomenul are loc când rocile se rup sau alunecă pe o linie de fractură, iar energia se transmite sub formă de unde. Punctul de la suprafață situat deasupra locului unde s-a produs ruperea se numește epicentru.
Magnitudinea măsoară energia eliberată, iar intensitatea arată efectele asupra oamenilor și construcțiilor. Fiecare eveniment are particularitățile sale, iar consecințele diferă în funcție de mai mulți factori.
Cele mai multe cutremure sunt de natură tectonică, fiind generate de mișcarea plăcilor continentale. Mai există și cutremure vulcanice, cauzate de magma aflată în mișcare, însă acestea sunt mai rare în România.
Alteori, mișcările pot fi provocate de prăbușiri subterane sau chiar de activități umane, cum ar fi mineritul sau exploziile. Deosebirea între aceste fenomene stă în mecanismul care le declanșează și în efectele lor asupra zonei afectate.
Cutremure de suprafață și cutremure de adâncime
Cutremurele de suprafață apar aproape de scoarța terestră, la adâncimi de până la 60–70 de kilometri. Energia este eliberată aproape de sol, astfel că mișcarea se simte foarte puternic în zona apropiată de epicentru.
Deși magnitudinea nu este mereu mare, efectele pot fi semnificative în localitățile apropiate. Exemple recente sunt cutremurele din județul Gorj, Oltenia, unde seismele au fost resimțite puternic local.
Cutremurele de adâncime se produc la zeci sau chiar sute de kilometri sub suprafață. Zona Vrancea este recunoscută pentru astfel de evenimente, cu adâncimi între 70 și 180 de kilometri. Ele se simt pe arii extinse, uneori în toată țara și în țările vecine.
Chiar dacă energia se eliberează mai departe de suprafață, aceste seisme pot fi mai periculoase, deoarece sunt cele care au provocat marile cutremure din istoria României, cum a fost cel din 1977. Ambele tipuri sunt generate de mișcările plăcilor tectonice, dar adâncimea le diferențiază efectele.
Zonele seismice active din România
Vrancea rămâne cea mai importantă zonă seismică din țară, fiind responsabilă pentru majoritatea cutremurelor mari. Mișcările de aici apar la adâncimi considerabile, între 70 și 180 de kilometri, ceea ce le permite să fie resimțite pe arii foarte largi.
Impactul lor poate depăși granițele țării, fiind percepute în Republica Moldova, Bulgaria sau chiar Serbia. Specialiștii monitorizează permanent această regiune, considerată cea mai activă și cea mai periculoasă din punct de vedere seismic.
Pe lângă Vrancea, Oltenia, în special județul Gorj, a înregistrat în ultimii ani cutremure moderate, unele surprinzătoare prin intensitate.
Banatul, Maramureșul, Dobrogea și Făgărașul sunt alte zone unde se înregistrează activitate, dar evenimentele sunt de obicei mai slabe și cu impact local. Chiar dacă aceste mișcări nu sunt comparabile cu cele din Vrancea, ele confirmă că România are mai multe puncte sensibile din punct de vedere seismic.
Evenimente seismice recente
În zilele de 21 și 22 august 2025, specialiștii au înregistrat două cutremure resimțite slab. Primul a avut loc în zona Vrancea, în județul Buzău, cu magnitudinea de 3,5, fără a provoca probleme.
Al doilea a fost semnalat în Gorj, în Oltenia, cu o magnitudine de 4,2, dar și acesta nu a creat pagube. Chiar dacă nu au existat efecte, aceste evenimente sunt un memento că riscul există permanent și că monitorizarea este esențială.
Istoria arată că România a trecut prin momente critice: în 1940, un cutremur cu magnitudinea de 7,7 a provocat pierderi uriașe.
În 1977, un seism de 7,4 a dus la peste 1.500 de victime și la distrugeri majore. Alte cutremure importante, în 1986 și 1990, au arătat din nou potențialul distructiv al zonei Vrancea. Toate aceste exemple subliniază necesitatea pregătirii și a infrastructurii rezistente.
Legende și explicații vechi despre cutremure
În vremuri străvechi, când știința nu putea explica mișcările solului, oamenii apelau la imaginație pentru a da sens fenomenelor. Cutremurele erau văzute ca efecte ale ființelor uriașe, ale zeilor sau ale forțelor nevăzute.
Japonia – Pământul este așezat pe spatele unui pește uriaș, Namazu. Când acesta se mișcă sau lovește cu coada, solul tremură.
Noua Zeelandă – Miturile vorbesc despre Mama Pământ care poartă în pântece un copil-zeu, Ru. Când acesta se întinde sau lovește, pământul se cutremură asemenea unei mame care simte mișcările bebelușului.
India – Lumea este sprijinită de patru elefanți uriași, așezați pe carapacea unei broaște țestoase. Aceasta, la rândul ei, stă pe o cobră gigantică. Orice mișcare a acestor animale zguduie planeta.
Mexic – Legendele spun că Diavolul, El Diablo, sfâșie pământul din interior pentru a ieși la suprafață. Crăpăturile devin astfel porți de trecere pentru spiritele răzvrătite.
America Centrală – Pământul este pătrat și este ținut la colțuri de patru zei. Când oamenii devin prea mulți, zeii decid să răstoarne lumea pentru a o curăța.
Mozambic – Solul este văzut ca o ființă vie. Așa cum oamenii se îmbolnăvesc, și pământul face febră și frisoane, iar cutremurele sunt simptomele sale.
Vestul Africii – Lumea este chipul unui uriaș. Pădurile sunt părul său, oamenii și animalele sunt precum puricii. Când uriașul strănută, pământul se zguduie.
România – Tradițiile spun că pământul stă pe trei stâlpi ai credinței, speranței și carității. Atunci când oamenii slăbesc aceste valori, unul dintre stâlpi cedează, iar pământul tremură.
Cum trebuie să reacționăm la un cutremur
Ce să faceți înainte de cutremur
- Faceți lucrări de reparație și întreținere la clădirile care prezintă probleme.
- Evitați modificările care afectează structura de rezistență (înlăturarea pereților, extinderi).
- Nu instalați echipamente grele (antene, aparate de climatizare) pe elemente care nu suportă greutatea lor.
- Pregătiți un rucsac pentru situații de urgență, cu provizii pentru 3-5 zile.
- Analizați fiecare cameră și identificați obiectele care pot cădea, sparge sau bloca ieșirile.
Ce să faceți în timpul unui cutremur
- Adăpostiți-vă imediat într-un loc sigur și păstrați calmul până la încetarea seismului.
- Dacă sunteți în interior, nu încercați să ieșiți și nu mergeți pe balcon.
- Stați sub o masă, birou sau lângă mobilier solid și țineți-vă bine.
- Pe hol, așezați-vă ghemuit lângă un perete interior.
- Protejați-vă capul și fața.
- Stați departe de ferestre, oglinzi, mobilier înalt, aparate de iluminat.
- În scaun cu rotile, blocați-l și acoperiți capul și ceafa.
- În spații publice, îndepărtați-vă de ferestre și rafturi cu obiecte grele.
- Nu folosiți liftul. Dacă sunteți în lift, apăsați butonul de urgență și adăpostiți-vă după oprire.
- Atenție la obiecte care se pot răsturna, tencuială desprinsă și geamuri sparte.
Dacă sunteți afară
- Stați într-un loc deschis, departe de clădiri, poduri, stâlpi și cabluri electrice.
- Evitați apropierea de fire rupte; păstrați o distanță de cel puțin 10 metri.
Dacă sunteți într-un vehicul
- Opriți în siguranță, departe de poduri și clădiri.
- Nu părăsiți mașina dacă sunt cabluri căzute; așteptați intervenția echipelor.
Dacă sunteți pe munte
- Fiți atenți la mediul înconjurător și căutați adăpost sigur.
- Evitați pantele instabile, unde pot cădea pietre, copaci sau pot apărea alunecări de teren.
Respectarea acestor reguli simple poate reduce riscurile în timpul unui cutremur. O locuință întreținută, un rucsac pregătit și un plan clar pentru familie cresc șansele de a evita accidentele. În timpul seismului, calmul și protejarea zonelor vitale sunt esențiale, iar alegerea locului sigur poate face diferența între un incident minor și o situație gravă.
