PwC România: Reguli fiscale mai dure înlocuiesc IMCA și afectează atractivitatea României
PwC România, prin Ruxandra Târlescu, Partener coordonator Taxe, și Iulian Panfiloiu, Director, atrage atenția că noul mecanism de deductibilitate riscă să descurajeze mediul investițional, înlocuind un impozit criticat (IMCA) cu reguli și mai împovărătoare pentru companiile mari.
IMCA dispare, dar apar reguli și mai dure
Impozitul minim pe cifra de afaceri (IMCA), introdus pentru a aduce venituri suplimentare la buget, va fi eliminat din 2026. În practică însă, povara fiscală nu se ușurează, pentru că autoritățile au inclus în al doilea pachet de consolidare fiscală o nouă regulă de limitare a deductibilității cheltuielilor intra-grup.
Concret, serviciile contractate de la afiliați – management, consultanță, redevențe, dobânzi – devin nedeductibile dacă depășesc 3% din totalul cheltuielilor similare. Impactul? Multinaționalele vor fi forțate să apeleze aproape exclusiv la terți, chiar și atunci când expertiza există la nivelul grupului.
O problemă anunțată de mediul de afaceri
La introducerea IMCA, companiile au avertizat că măsura nu va aduce câștigurile bugetare așteptate și va frâna investițiile. Realitatea a confirmat temerile: încasările suplimentare au fost de doar 1,2 miliarde de lei, față de estimările inițiale de 5-6 miliarde lei.
În loc să corecteze direcția prin măsuri de stimulare a investițiilor, autoritățile propun acum o regulă și mai restrictivă, aplicabilă chiar și în relațiile cu afiliați din România – unde, de fapt, statul nu pierde baza impozabilă.
Analiza PwC România arată că regula propusă echivalează cu o blocare a serviciilor intra-grup, în special pentru companiile cu structuri centralizate. Depășirea plafonului de 3% duce la pierderea deductibilității integrale, nu doar pentru partea care depășește pragul.
În plus, procentul se va calcula pe baza cifrelor din penultimul exercițiu financiar, ceea ce introduce un decalaj între realitatea economică și baza de impozitare.
Autoritățile invocă Polonia, dar diferențele sunt esențiale
Guvernul susține că modelul Poloniei a servit ca inspirație. Totuși, comparația este înșelătoare.
În Polonia:
- regula vizează doar plățile către nerezidenți din jurisdicții cu impozitare redusă,
- limita de 3% se calculează la toate costurile deductibile (salarii, amortizări etc.), nu doar la anumite servicii,
- există un mecanism de tip safe harbour, care exceptează cheltuielile reale din UE/SEE.
Prin contrast, România aplică regula generalizat, fără a ține cont de substanța economică sau de acordurile internaționale privind prețurile de transfer.
Atractivitate fiscală redusă și risc de blocaj
Noua regulă riscă să afecteze grav competitivitatea fiscală a României, deja erodată de creșterea taxelor din ultima perioadă. Pentru investitori, semnalul transmis este unul negativ: statul schimbă regulile des, fără predictibilitate și fără mecanisme de protecție pentru investițiile existente.
Intrarea în vigoare este prevăzută din 2026, dar companiile trebuie deja să își analizeze structura costurilor și să anticipeze eventuale ajustări ale fluxurilor intra-grup.
În contextul în care România are nevoie acută de investiții, dar își erodează competitivitatea fiscală prin reguli mai restrictive decât în statele „model”, rămâne de văzut dacă Parlamentul va tempera forma finală a legii sau dacă mediul de afaceri va avea un cuvânt de spus în acest proces.
