Mai rezistă Grecia în zona euro sau nu? Aceasta este întrebarea pe care și-o pun toți economiștii din lume, implicațiile pe care le are ieșirea sau rămânerea Greciei în zona euro depășind cu mult granițele Uniunii Europene.
Riscul ca elenii să nu primească următoarea tranșă de împrumut de la UE și Fondul Monetar Internațional (FMI) a convins agenția de evaluare Standard & Poor‘s  să modifice perspectiva ratingului Greciei de la stabil la negativ, evaluare care se află oricum la opt niveluri sub cel de investiție, respectiv CCC.
Reprezentanții Troicii, constituită din FMI, Comisia Europeană și Banca Centrală Europeană, vor decide dacă Grecia primește următoarea tranșă din ajutorul de 240 miliarde euro la mijlocul lunii viitoare, când se va încheia vizita de verificare a îndeplinirii condițiilor macroeconomice impuse. Condiții care sunt, cel puțin în acest moment, departe de a fi realizate.

Recesiunea continuă și în 2012
Una dintre principalele condiții este reducerea cheltuielilor bugetare cu 11,5 miliarde de euro în următorii doi ani. Un lucru foarte dificil de realizat din cauza presiunilor sociale, populația find deja extrem de împovărată de efectele recesiunii. Și în 2012 economia Greciei este prognozată să scadă mai mult decât estimarea inițială, respectiv 7% față de 4,7%, cauza fiind deteriorarea finanțelor din primele luni ale anului.
O variantă de reducere a cheltuielilor cu până la cinci miliarde de euro a fost prezentată de ministrul muncii, Yiannis Vroutsis. Măsura se bazează pe micșorarea pensiilor mici cu circa 2-3% și a celor mari cu până la 15%, alături de reducerea pensiilor suplimentare și a altor beneficii sociale.
„Nu există soluții ușoare“, spune Yiannis Vroutsis, care adaugă că „eforturile noastre sunt concentrate pe evitarea oricăror reduceri pentru cei cu pensiile cele mai mici, dar, din păcate, acesta este cel mai numeros segment.“ Ministrul a arătat că deși cheltuielile cu pensiile au fost limitate deja, acestea trebuie coborâte și mai mult.
Tăierea pensiilor este preferată majorării vârstei de pensionare, la care s-a renunțat după ce s-a stabilit că ar face și mai dificilă reducerea numărului de angajați din sectorul public. Un fapt ciudat în condițiile în care Grecia are cea mai mică medie a vârstei de pensionare din Europa, respectiv 59,6 ani, în timp ce speranța de viață este de 81,3 ani. Nu degeaba presiunea asupra bugetului de pensii este foarte mare. Guvernul de la Atena face însă tot posibilul să evite inflamarea nemulțumirii publice, inclusiv prin modalitatea propusă de scădere a numărului de angajați publici.
Conform acordurilor cu FMI și UE, numărul acestora trebuie să se reducă cu 150.000. Guvernul elen intenționează să plaseze 45.000 de persoane într-o „rezervă de forță de muncă“ pentru următorii trei ani, poziție din care vor primi salarii diminuate, iar 25.000 de contracte pe termen scurt nu vor mai fi prelungite. Nu se știe însă dacă propunerile vor fi acceptate de „Troică“, având în vedere că nu ar fi o reducere efectivă a numărului angajaților publici.

Noi reevaluări ale datoriei externe
Grecia are nevoie de aproximativ șapte miliarde de euro din împrumuturi în acest an pentru a acoperi găurile cauzate de recesiune, ajunsă la al cincilea an consecutiv. Dacă nu va reuși să atragă banii de la FMI și UE, care au dat deja grecilor 127 de miliarde de euro din totalul de 240, Grecia intră în incapacitate de plată. Iar neretragerea banilor înseamnă căderea acordului cu instituțiile internaționale, fapt echivalent cu ieșirea din zona euro. 
Până în 2020, datoria publică a elenilor ar trebui să coboare până la 100% din PIB, conform intențiilor FMI. În prezent, ținta este de 120% din PIB, stabilită în februarie la semnarea ultimului acord financiar. Este inclusă însă și plata a 33 miliarde euro către FMI în perioada 2012 – 2020. Cum este greu de crezut că elenii vor putea plăti aceste sume, ar trebui ca dobânzile să fie reduse, măsură concomitentă cu o nouă reevaluare în scădere a obligațiunilor Greciei deținute de BCE și de băncile centrale europene, de această dată cu 30% din valoarea nominală de 50 miliarde euro. Aceasta măsură este extrem de controversată și greu de implementat.